Ce a fost după marele spectacol „Remember Cenaclul Flacăra – Adrian Păunescu” (update 23.10.2018)

Ce a fost după marele spectacol „Remember Cenaclul Flacăra – Adrian Păunescu” de la Sala Palatului (3 noiembrie 2017), pe care îl putem considera un reper de nou început, o reaprindere a flăcării la nivel mare:

6.11 Zalău
7.11 Năsăud
8.11 Bistrița
10.11 Craiova
11 și 12.11 Satu Mare
12.11 Carei
12.11 Sighetu Silvaniei
15.11 Focșani
19.11 Milano (Italia)
24.11 Mizil
25.11 Brăila
1.12 Craiova
2.12 Bârca (Dolj)
2.12 Bughea de Sus (Argeș)
3.12 Chișinău
9.12 București
12.12 Lunca de Sus (Harghita)
13.12 Dej
26.12.2017 Galeșu (Argeș)
29.12.2017 Baia Mare
12.01.2018 Bucuresti
13.01.2018 Bucuresti
14.01.2018 Sfântu Gheorghe
15.01.2018 Reghin
21.01.2018 Baia Mare
08.02.2018 Urziceni
14.02.2018 Covaci (Timiș)
16.02.2018 Piatra Neamț
17.02.2018 Turturești (Neamț)
04.03.2018 Roma (Italia)
07.03.2018 Iași
22.03.2018 Râmnicu Sărat
24.03.2018 Șimleu Silvaniei
25.03.2018 Brebi (Sălaj)
27.03.2018 Pitești
27.03.2018 București
29.03.2018 București
10.04.2018 București
15.04.2018 Clinceni
19.04.2018 Urziceni
25.04.2018 Cluj
26.04.2018 Cluj
5 mai 2018, București
9 mai 2018, București
10 mai 2018, Ciofliceni (Snagov)
11 mai 2018, Craiova
11 mai 2018, Craiova
15 mai 2018, Videle
15 mai 2018, Măgurele
16 mai 2018, Lehliu Gară
16 mai 2018, Brănești
18 mai 2018, Brăila
22 mai 2018, Buftea
23 mai 2018, Măgurele
23 mai 2018, București
26 mai 2018, Baia de Criș
28 mai 2018, Craiova
2 iunie 2018, Dublin
3 iunie 2018, Dublin
6 iunie 2018, Rebricea (Vaslui)
8 iunie 2018, Bacău
22 iunie 2018, Piatra Neamț
23 iunie 2018, Bacău
28 iunie 2018, București
30 iunie 2018, Bușteni
1 iulie 2018, Brădet-Galeșu (Argeș)
12 iulie 2018, Brașov
14 iulie 2018, Brebi (Sălaj)
14 iulie 2018, Cozla (Sălaj)
15 iulie 2018, Vaslui
19 iulie 2018, Băilești
20 iulie 2018, Bârca
21 iulie 2018, Craiova
22 iulie 2018, Craiova
26 iulie 2018, București
28 iulie 2018, București
1 august 2018, București
4 august 2018, Focșani
6 august 2018, Calafat
8 august 2018, Ciupercenii Vechi (Dolj, Calafat)
9 august 2018, București
11 august 2018, Gărâna Folk
13 august 2018, București
15 august 2018, Odoreu (Satu Mare)
18 august 2018, Corbi (Argeș)
19 august 2018, București
25 august 2018, Unirea (Alba)
26 august 2018, Unirea (Alba)
2 septembrie 2018, Năsăud
8 septembrie 2018, Țebea
9 septembrie 2018, Țebea
11 septembrie 2018, București
12 septembrie 2018, Râmnicu Vâlcea
15 septembrie 2018, București
20 septembrie 2018, București
23 septembrie 2018, Timișoara
25 septembrie 2018, Suceava
29 septembrie 2018, Belgia
30 septembrie 2018, București
1 octombrie 2018, București
2 octombrie 2018, Timișoara
3 octombrie 2018, Oradea
5 octombrie 2018, Târgu Frumos
6 octombrie 2018, Ploiești
8 octombrie 2018, București
11 octombrie 2018, București
12 octombrie 2018, București
13 octombrie 2018, Arad
15 octombrie 2018, București
18 octombrie 2018, București
21 octombrie 2018, Cluj-Napoca

Detalii găsiți AICI

BREAKING NEWS DE IUBIRI ȘI RISIPIRI

Dacă ai s-auzi la știri
Că un om s-a risipit,
Tu să știi că eu am fost,
Te-am iubit fără sfârșit.

Dacă ai să vezi la știri
Că a dispărut un om,
Tu să știi că te-am iubit
Pân-la ultimul atom.

Dacă or să dea la știri
Că un cord a explodat,
Tu să știi că eu eram,
Te-am iubit nemăsurat.

Dacă vei afla la știri
Că s-a mai topit un ins,
Tu să știi că am fost eu
Și de dorul tău m-am stins.

N-aș fi vrut iubirea mea
Să devină „Breaking News”
Și îți spun, de unde-oi fi,
Că de dragul tău m-am dus.
Te iubesc. Nu te acuz.

de Andrei Păunescu
Ianuarie 2018

Proiect de țară

Doar prin iubire și prin credință
Suntem o țară, rămânem popor,
Limba-i minunea ce ne unește
Suflet, speranță și faptă și dor.
*
Să credem în mugurii puri,
Din ei, iar, pădurea va crește
Și nu din noroi, uscături
Ce nici nu mai simt românește.
Din codrul străvechiului dor
Ieșiră și plug, și cultură,
Și fusuri, și cozi de topor
Ce aur și visuri ne fură.
O țară se face din genii,
Din sânge și din caractere,
Sudoare de veacuri, decenii,
Istoria fapte ne cere.
Noi nu vom putea construi,
Privind doar în urmă, un mâine,
Avem tot ce trebuie-aci,
Trecutul nu face, azi, pâine.
Treziți-vă grabnic, români,
Cât încă avem munți și mare
Și râuri și suntem stăpâni
Pe-o țară întreagă și mare.
Ne-au frânt în prea multe războaie,
Dar nu am murit niciodată,
Să nu-i mai lăsăm să ne-ndoaie,
Apoi să-nviem înc-o dată.
Ca visul să prindă altoi,
Iar trunchiul în flori să apară,
Unirea să fie în noi,
Nu doar într-o gală de-o seară.
Pe câmpul de suflet răsar
Semințele puse cuminte,
Avem, azi, doar un Centenar
Și o veșnicie `nainte.
ANDREI Păunescu,
31 decembrie 2017 – 1 ianuarie 2018

DOAR EU VĂ SUNT DE VINĂ

Să plâng îmi vine iarăși,
Nu-i nimeni să mă țină,
Că pentru toate, toate,
Doar eu vă sunt de vină.
Pe cât îmi este viața
Mai bună, mai puțină,
Pe-atât îmi dau sentința:
Doar eu vă sunt de vină.

Le-am strâns în pumni pe toate
Cu egoism și frică,
Am amânat prea multe
Și, orice-ar fi să-mi zică
Toți avocații tandri,
Sărind să mă salveze:
Eu m-am ascuns de mine
Suind pe metereze.

La scorul aritmetic,
Sunt pozitiv, ies bine,
La scorul conștiinței,
Nu știți ce duc în mine,
Că una e tabela
Expusă de fațadă
Și altu-i rezultatul
Ce nu-l las să se vadă.

Eu v-am făcut să credeți
Că am armuri de gheață,
Vitrină prea blindată,
Ieșind mereu în față,
Dar gheața mi se sparge
Topită-n remușcare
Și, prin fisuri, un altul
Mă vede fiecare.

M-am lăbărțat pe hăul
Blocat între extreme:
În sus, afișul râde,
În jos, tot plexul geme…
Când mintea mă mai minte
Că negura-i senină,
Din piept un murmur vine:
Doar eu vă sunt de vină.

Andrei Păunescu,
2017

 andrei-paunescu-poezie

Cât de dragă mi-ești tu, mamă

Cât de dragă mi-ești tu, mamă,
Prin tine, tot ce-i trist mă cheamă,
Fără tine-aș fi, n-aș fi, aș fi
Grăunțe sparte mii aș fi, n-aș fi, aș fi
Ca premiul ce nu-l capăt,
Ca luna dusă-n scapăt
Și drumul fără capăt.

ANDREI Păunescu,
29 martie 2017

Cât de drag îmi ești, copile

Cât de drag îmi ești, copile,
Tu sens din nou îmi dai și zile,
Fără tine-aș fi, n-aș fi, aș fi
Culori vopsite-n gri aș fi, n-aș fi, aș fi
Un munte ce se-nclină,
O viață în ruină,
Sentința fără vină.

ANDREI Păunescu
2017 martie

Cât de dragă mi-ești, femeie

Cât de dragă mi-ești, femeie,
Cu tine totu-ncepe și se-ncheie
Fără tine-aș fi, n-aș fi, aș fi
Ca noaptea fără zi aș fi, n-aș fi, aș fi
O umbră pe picioare,
O frunză fără floare
E singură și moare.

ANDREI Păunescu
2017 martie

DOUĂ GÂNDURI, PENTRU PRIETENI ȘI NEPRIETENI

Cât de drag îmi ești, amice,
Tu ești cinstitul meu complice,
Fără tine-aș fi, n-aș fi, aș fi
O stângă fără dreaptă aș fi, n-aș fi, aș fi
O vorbă fără faptă,
O fructă tot necoaptă,
Pustiul ce așteaptă.

Și cât de drag îmi ești, inamice,
Tu zilnic mă provoci a zice,
Fără tine-aș fi, n-aș fi, aș fi
Frunzișul fără trunchi aș fi, n-aș fi, aș fi
Mătușa fără unchi,
Triunghiul fără unghi,
Bolnavul fără junghi.

ANDREI Păunescu, martie 2017

JUSTIȚIA LUCREAZĂ PENTRU EI

„Justiția” lucrează pentru ei,
Patentu-i vechi: Băsescu-Macovei,
O folosesc acum fără „repaus”
Codruța Kovesi și Werner Klaus.

Au chei, sistem, cătușe și dosare,
Te urcă, te coboară, te fac mare,
Iar, dacă nici șantajul nu te-mbie,
Te plimbă-n dubă pân-la pușcărie.

Ignoră votul dat de milioane,
Dezumflă, umflă funcții și baloane,
Partide, firme, presă și servicii,
Guvern, cultură, tot ce-i plin de vicii.

O țară-n criză, iar în vârf – mișei,
„Justiția” lucrează pentru ei.

Andrei Păunescu, 14 martie 2017

MOTANE

Memoria în pace nu mă lasă
Și sufletul pe-o lacrimă se ține,
Un fir din blană ți-am găsit prin casă,
Motane, mi-e atât de dor de tine!

Excepția o lege o-ntărește,
Iar eu, ce-am fost mai mult stăpân de câine,
N-am nostalgii cu păsări, șerpi și pește,
Dar fii fudul, te-aș re-nvia și mâine.

Cum timpul mort nu poate să revină,
În urmă nu privesc la ce-a fost bine
Și, totuși, cu distincție felină,
Mârtane, răscolești tot doru-n mine.

Era 8 martie, de dimineață,
Când te-am adus în casa mea în care
În eunuc te-am transformat, pe viață.
Motane,-ți cer și azi, plângând, iertare.

Ai fi fugit, să te agăți de țâmpii
Vreunei tandre pisicești ispite,
Dar leneșului orice sport prea tâmp i-i,
În vegetări, cu pernele tocite.

Erai atât de gras, stând la fereastră,
Că nu-ncăpeai, să evadezi prin poartă,
Voiai să ieși din închisoarea noastră,
Dar nu știai pe-afară ce se poartă.

Când, totuși, ai scăpat în lumea mare,
Pândind ca nimenea să nu te vadă,
Bătut, te-ai reîntors, doar răni și gheare:
Cotoii interlopi n-au milă-n stradă.

Tu n-ai fost luptătorul din poveste,
Nici vorbă – Încălțatul cu botine,
Dar meriți sentimentele oneste,
Persane bănățean, mi-e dor de tine.

Prin care lumi, acum, oi fi fugarul
Prea arogant, ca să îi meargă bine?
În rai felin cred că îți torci amarul,
Fii fum, fii fulg, mi-e tare dor de tine.

Desen mai vechi, cu text mai nou: ANDREI Păunescu, martie 2017

CINE-I LIBER? CINE-I OSTATIC?

Întrebări cumplite, încă,
Fără de răspuns rămân:
Cine e, de fapt, ostatic?
Cine e, de fapt, stăpân?

Este liber cel din lanțuri?
E ostatic cel în zbor?
Și ce libertate-i aia –
Rege prins în cărucior?

Fericiți, naivii umblă
Lax, prin penitenciar,
Temniceru-ar vrea să poată,
Singur, doar un pas, măcar.

Dus-întors e legea firii,
Libertatea-i un concept,
Perspectivă în oglindă,
Ce e strâmb ne pare drept.

Dobitocul, înțeleptul
Libertatea-și definesc
Doar în funcție de lanțul
Lung sau scurt, absurd, firesc.

Doar în om e spaima morții,
Iar normalul i-e cumplit,
Dobitocu-i mult mai liber:
Nici nu știe c-a murit.

Și de ce să-ți fie frică
De ceva ce ți-este scris,
De un drum spre tot neantul?
Înapoi e interzis.

ANDREI Păunescu,
13 martie 2017

(fotografia am făcut-o în Taronga Zoo, Sydney, Australia, 2010)

 

ȘASE CASE (HAUS) SE CLĂTINAU ÎN AVERE LA IOHANNIS

Prima casă zeiss
Bani producea,
Fiindcă era din meditații
Și pentru că
Treaba mergea,
Au mai venit vreo câteva:
Șase!

Șase case (haus)
Se legănau
Pe o pânză la Herr Klaus
Și pentru că
Miroseau a fals,
Le-a mai rărit un tribunal:
Cinci!

Cinci grossen haus
Se mai găseau
În avere la Iohannis
Și pentru că
Legea l-a prins,
I-au mai rămas de un careu:
Patru!

Patru case lux
Se clătinau
La primarul-președinte
Și pentru că
Nu se justificau,
Le-a curățat un nou reflux:
Trei!

Trei case schoen
Se mai țineau
În buzunare la nea Werner,
Uzul de fals
L-a dat de gol
Și s-au redus, ce ghinion!
Două!

Două case vechi
Încă erau
În gheruța lui Iohannis,
L-au întrebat:
– Sunt de furat?
Dar el n-a spus de unde banii-s.
Una!

O casă (haus)
E dreptul său
De cetățean și președinte,
După mandat,
După proces,
Îl vom găsi acolo, cert:
Zdup!

Andrei Păunescu, 2017

GHICITOARE PREZIDENȚIALĂ

Cine nu-i, dar crede că există?
Cine seacă țara asta tristă?
Cine-și este propria sosie?
Președintele-butaforie!

Cine-i ca un par, dar n-are șiră?
Cine, când vorbește, rău ne miră?
Cine trage falsuri și foloase?
Cine scoate din jobenuri case?

Cine răul nostru îl sporește?
Cine de sistem se ține-clește?
Cine-i serv la alte capitale?
Președintele cu limbă moale.

Cine-ți stă acum pe tron, române?
Cine n-are har nici să-și îngâne
Toți predecesorii unși în rele,
Trădători, canalii și lichele?

Cine un matroz vrea să imite,
Dar e fad, cărbunii-i-s reci sub plite?
Cine-ar vrea să fie monstru, șmecher,
Dar e nul, ca priza fără ștecher?

Cine adversarii vrea să-i știe
Cu căluș în guri, la pușcărie?
Cine colonie ne dorește?
Președintele cu glas de pește.

Cine n-are spaime când ne scurmă,
Că nu o să lase viață-n urmă?
Scula incoloră, fără țară,
N-are suflet. Cum s-aștepți s-o doară?

Cine vrea să controleze totul?
Cine persiflează taxa, votul?
Cine-n public fierea și-o revarsă?
Președintele-coșmar și farsă.

Cine la străini, iar, ne închină?
Cine e penalul scos din vină?
Cine greu grăiește românește?
Cotroceanul ce ghinionește.

Cine-i arogant, dar gol ca vidul
Și mai coroziv decât acidul?
Cine bagă țara în anchetă?
Președintele-marionetă!

Andrei Păunescu, februarie 2017

MĂRȚIȘOR TARDIV

S-au dus prea multe primăveri
În amintire, ce mă dor,
Când eu, uitând că vrei şi-mi ceri,
Nu ţi-am adus un mărţişor.

Eu liniştit nu o să fiu,
Decât atunci când, altcândva,
Chiar dacă faptul e târziu,
De datorie voi scăpa.

Şi, ca să nu-ţi rămân dator,
Să scap de o povară mare,
O să-ţi aduc, pân-am să mor,
Un camion de mărţişoare.

ANDREI Păunescu

SĂ FIM ALĂTURI

Să mă ţii aproape, să te ţin aproape,
Atât e tot ce-a mai rămas,
Să te chem cu munţii, să-mi răspunzi în ape,
Să fim alături ceas de ceas.

Şi cum aş vrea acuma
Să pot a-ţi spune: vino,
Pe când începe toamna,
Sub arbori tot mai seci,
Întruchipări trecute
Emoţia reţin-o,
În frunze ce se-ndoaie,
Când calc şi calci poteci.

În creier strigă vremea
Când, neştiind ce leagă
Intrarea prin pereţii
De carne şi fior,
Îmi tot spuneam că-n tine
E-nchipuirea(-ntreagă)
Fecioarelor fugite
Cu pasul prea uşor.

Izvorul meu mai cade
Pe mângâierea noastră,
Când mâna îţi atinge
Limanul-creuzet,
Îngenuncheat ca floarea
Ce şade moartă-n glastră,
Voi învia din seva
Peniţei de poet.

ANDREI Păunescu

NEBUNIA CE NE ȚINE

Nu mi-e bine, nu ţi-e bine,
Vreau să scap, să fugi de mine,
Dar, când pleci şi-ajungi la poartă,
Gândul meu ‘napoi te poartă
Şi te cere şi te iartă.

Boala noastră leacuri n-are,
Ne-o vom duce pe picioare,
Semănând în noi furtună,
Ochiu-i fulger, gura tună.

Mă iubeşti de-atâta ură,
Ura mi-e iubire pură,
Eu, cu dinamită-n piept,
Te alung şi te aştept.

Viaţa ni-i aşa puţină,
Dar o-mpingem spre ruină
Şi deşert, când nicio artă
Nu-i făcută să despartă.

Nu vreau fără, nu pot cu,
Uite viaţa cum trecu,
Peste noi, sinucigaşii
Ce-au uitat să-şi lege paşii

Şi să spere înc-o dată
Că nu este blestemată,
Nici la mine, nici la tine,
Nebunia ce ne ţine.

ANDREI Păunescu
(din cartea Zodiacul cu femei, 2012)

Pitici cu ținte mici

Da, poporul are-n veci dreptate,
Dar ce facem când, cumplit, se poate
Ca-n adânc să-și pună, ca toxină,
Crezul strâmb, ce țara o dezbină?

Mari am fost, pe continent-jumate,
Tracii le aveau aici pe toate,
Ne-am tot micșorat, să fim o cârpă,
Ursul care joacă trist o sârbă.

Într-un veac de jaf și dezbinare,
Ce-a rămas din România Mare?
Tot cu ochii-n praf, către surcele,
Nu mai îndrăznim proiecte grele.

Stăm cu capu-n jos, spre pietricele,
Și nu mai privim înalt, la stele,
Ba, din contră,-n jale și în frică,
Bate vânt de Românie Mică.

Tot vânând ciubucuri derizorii,
Ignorăm premisele ororii
De a fi făcuți bucăți pitice
Și hotarul iarăși să se strice.

La străini le dăm pe gratis totul,
Ba le-ntindem către pumn și botul,
Iar dușmanul, arogant, un ban dă
Și ne-nchide prin telecomandă.

Parcă ne dorim să fim pitici
Care trag mereu la ținte mici,
Vulturi nu suntem, ci, păgubos,
Papagali ce zboară scurt și jos.

Andrei Păunescu, 5-6 februarie 2017

Credinţa nu stă în şorici şi-n ouă

Credinţa nu-i islazul unde paşte,
Naiv, să ni se-ngraşe, bietul porc,
Nici crima contra mieilor, de Paşte,
Nici când, de lacrimi, ochii-ncerc să-i storc.

Credinţa nu e o croială faină,
Îţi faci o cruce, deci eşti credincios,
Credinţa e o taină, nu-i o haină,
Credinţa nu stă-n farduri, ci în os.

Credinţa nu stă în şorici şi-n ouă,
Ci e un dat pe care-l simţi, îl ştii,
Credinţa nu ne foloseşte nouă, vouă,
S-avem noroc la meci sau loterii.

Credinţa nu stă-n gestul de paradă,
În obiceiuri care ne convin,
În superstiţii – alţii să ne vadă –
Nu asta-nseamnă să fii bun creştin.

E-o josnicie de fiinţă mică
Să crezi că numai zeul tău e bun,
Că Dumnezeul lor e fals şi pică
La teste, când profeţii se opun.

Credinţa nu e nici ştiinţa rece,
Nici sport ce creşte prin antrenament,
Credinţa nu-i taxiul care trece
Şi nu e slujba prinsă indecent.

Credinţa nu-i comerţ cu ridicata,
Nici toxice poveşti ce ni se spun,
Nu dai o şpagă şi o iei de-a gata,
Credinţa nu stă-n pomul de Crăciun.

Credinţa nu e o mărgică, scoasă
Pe o tarabă, la un preţ corect,
Poţi fi mai credincios la tine-acasă,
Decât un fariseu, cu cruci pe piept.

Credinţa nu depinde de tipare,
Că eşti puternic, blond, înalt sau prost,
Credinţa e a celui care-o are,
Nu eşti creştin doar dacă ţii un post.

Poţi să te abonezi la catedrale,
Să baţi mătănii, să te spovedeşti,
De nu eşti bun în toate ale tale,
Nu eşti fidel credinţei omeneşti.

Credinţa nu e moda trecătoare,
Biserica nu-i locul de pontaj,
Ci e o împlinire care doare,
Credinţa ne e tainicul bandaj.

Andrei Păunescu, 11-13 aprilie 2015