CINE-I LIBER? CINE-I OSTATIC?

Întrebări cumplite, încă,
Fără de răspuns rămân:
Cine e, de fapt, ostatic?
Cine e, de fapt, stăpân?

Este liber cel din lanțuri?
E ostatic cel în zbor?
Și ce libertate-i aia –
Rege prins în cărucior?

Fericiți, naivii umblă
Lax, prin penitenciar,
Temniceru-ar vrea să poată,
Singur, doar un pas, măcar.

Dus-întors e legea firii,
Libertatea-i un concept,
Perspectivă în oglindă,
Ce e strâmb ne pare drept.

Dobitocul, înțeleptul
Libertatea-și definesc
Doar în funcție de lanțul
Lung sau scurt, absurd, firesc.

Doar în om e spaima morții,
Iar normalul i-e cumplit,
Dobitocu-i mult mai liber:
Nici nu știe c-a murit.

Și de ce să-ți fie frică
De ceva ce ți-este scris,
De un drum spre tot neantul?
Înapoi e interzis.

ANDREI Păunescu,
13 martie 2017

(fotografia am făcut-o în Taronga Zoo, Sydney, Australia, 2010)

 

SĂ FIM ALĂTURI

Să mă ţii aproape, să te ţin aproape,
Atât e tot ce-a mai rămas,
Să te chem cu munţii, să-mi răspunzi în ape,
Să fim alături ceas de ceas.

Şi cum aş vrea acuma
Să pot a-ţi spune: vino,
Pe când începe toamna,
Sub arbori tot mai seci,
Întruchipări trecute
Emoţia reţin-o,
În frunze ce se-ndoaie,
Când calc şi calci poteci.

În creier strigă vremea
Când, neştiind ce leagă
Intrarea prin pereţii
De carne şi fior,
Îmi tot spuneam că-n tine
E-nchipuirea(-ntreagă)
Fecioarelor fugite
Cu pasul prea uşor.

Izvorul meu mai cade
Pe mângâierea noastră,
Când mâna îţi atinge
Limanul-creuzet,
Îngenuncheat ca floarea
Ce şade moartă-n glastră,
Voi învia din seva
Peniţei de poet.

ANDREI Păunescu

Europenii au pus botul la Wurst

La puţine zile după stupefianta victorie de la Eurovision 2014 a Femeii cu Barbă, Conchita Wurst (de fapt, un măgădău austriac travestit, Thomas Neuwirth), am visat-o, spre dimineaţă, pe ciudata creatură şi mi-au venit în cap nişte gânduri, cu care m-am trezit râzând. Am tot ezitat să le public, până ce mi-am dat seama că ar fi culmea să am eu reţineri, dacă respectivul gay n-a avut nicio ruşine să-şi pună alt nume de scenă, decât “Scoică + Cârnat” şi să strige lumii că ei, homosexualii, sunt uniţi şi de neînvins. Într-adevăr, sunt uniţi, ca în dansul Băieţilor de la Căpâlna, iar, de învins, îi poate învinge numai boala, dacă fac sex neprotejat. Iată cele trei secvenţe din visul meu:

• Conchita Wurst a declarat presei: „Trebuie să vă mărturisesc că, după ce am aflat că am câştigat Eurovision-ul, mi s-au umplut ochii de lacrimi şi fundul de muştar. Le mulţumesc europenilor că au pus botul la piesa mea.”

• Remus Cernea, parlamentarul român cel mai entuziasmat de acest eveniment, şi-a manifestat intenţia de a o invita în România pe artizda cu pilozităţi faciale, motiv pentru care i s-a adresat telefonic, arătându-şi disponibilitatea de a colabora. A avut loc următorul dialog:
Remus Cernea: Iubite Wurst, vreau să lucrez pentru tine, să fiu mâna ta dreaptă.
Conchita Wurst: Stai pe fundul tău, Remuse, eu tot ce fac, fac pe barba mea.

• Conchita Wurst a fost ales (aleasă) să fie imaginea unei celebre firme multinaţionale. Aţi ghicit, este vorba despre Gillette. Pentru ce produs? Pentru noul aparat de ras. Inghinal. Alte firme importante au pierdut şansa de a colabora cu Wurst: compania producătoare de unguente Ben-Gay (crema care încălzeşte, alină durerea, penetrând profund pielea), Cârnaţii de Pleş-coi (firma se va reorienta, propunându-i un contract Elenei Udrea), Polonezii de Angst (divizia de cârnaţi polonezi, care voia să lanseze noii polonezi austrieci), Durex Dijon (prezervativele cu aromă de muştar) şi, mai ales, HIVurst (produs 3 în 1, care conţine: medicament anti HIV, lubrifiant şi, bonus, o jucărie sexuală la alegere: dildo – 3 mărimi, suzetă cu vibraţie, căluş de lemn mov, cravaşă miniaturală de piele ecologică, hamac cu cârlig sau cătuşe cu blăniţă roz).

Andrei Păunescu, 14 mai 2014 (Articol preluat de pe blogul personal)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

Sarmala şi porcul la bucată • rămpi de acces • conştiinţa ochilor

  • „Îţi stă sarmala invers.” (Teo Trandafir, Kanal D, 13 decembrie 2013)

Cu „sarmala” ne mai descurcăm, dar ce facem cu „sălăţile de bef”, „crembuştii”, „crastaveţii” şi „piftelele” prăjite în prea mult ulei de „soarea floarelui”?

  • „Carnea de porc se vinde cu 15 lei bucata.” (Antena 1, 14 decembrie 2013)

Cum cerem vânzătorului? O carne, vă rog? Apoi, ce e aia „bucata de porc”? N-am auzit de o asemenea unitate de măsură pe piaţă. Ştiam că porcul se vinde la kilogram, la fel cum apa se vinde la litru. Nu putem spune „vreau o bucată de apă” sau „aş dori o bucată de măsline şi una de icre”. Cum ar fi să stea pe tarabe, la acelaşi preţ, porci de 120 de kile şi godaci de 50? Că doar Antena 1 ne-a spus că sunt la bucată, nu-i aşa?

  • „O fotografie în care apare premierul Ponta şi cancelarul german Merkel.” (Realitatea FM, 28 decembrie 2013) • „Mediul privat şi economia de piaţă nu-ţi aduceprofituri.” (România TV, 7 decembrie 2013)

Se vede treaba că ambele „nu aduce” nici profituri, dar nici cunoaşterea gramaticii elementare, în care scrie că subiectul se scordă în număr cu predicatul. Puneţi mâna pe carte, băieţi, că, altfel, ajungeţi jurnalişti la televiziunile de ştiri şi veţi oferi ştiri despre premierul român şi cancelarul german care „face” şi „drege” tot felul.

  • „Suntem un grup de oameni mai în vârstă pe care ne-ai cucerit.” (Antena 1, 16 decembrie 2013)

Ţinând cont de faptul că dezacordul crâncen a avut loc la emisiunea „Mireasă pentru fiul meu”, propunem o rubrică, în aceeaşi emisiune: „Gramatică pentru tata şi mama meu”.

  • „Am fost la USL cel puţin doisprezece persoane.”(Victor Ponta, Antena 3, 16 decembrie 2013)

Dacă au fost douăsprezece apostoli, de ce să nu fie, la discuţii, „doisprezece” persoane sau chiar „douăzecişidouă” de băieţi, adică „douăzecişidouă” de lideri politici?

  • „Domnule Dinescu, n-aveaţi servici, din ce trăiaţi?”(Dorin Chioţea, Realitatea TV, 21 decembrie 2013)

Ştim că forma greşită „servici” o cam umileşte la popularitate pe cea corectă „serviciu”, dar ziceam şi noi, aşa, nu dădeam cu parul.

  • „Aveţi servici la Tecuci?… Tolstoi, când era războaielecu turcii, a stat la Bucureşti.” (Mircea Dinescu, Realitatea TV, 21 decembrie 2013)

Aflat în dialog cu Dorin Chioţea, poetul Mircea Dinescu s-a luat după mai tânărul său partener de emisiune şi, în loc să-l înveţe el cum e corect pe cel mic, s-a molipsit de forma eronată „servici” şi nu numai atât. Exact ca în bancul cu ciobanul care a adus înapoi, acasă la familie, pe copilul evreu, după ce puştiul fusese trimis un an la stână, să se lepede de accentul evreiesc şi să înveţe româneasca de la ţară. Ciobanul, sunând la sonerie, cu copilul de mână, a fost întrebat cine e şi a răspuns: „Cene să fie, decât ciubanu’ cu cupilu’?”

  • „Declaraţiile preşedintelui Băsescu au aruncat cursul leu-euro în aur.” (RTV, 3 decembrie 2013)

Pentru că e vorba despre domnul Băs+escu, e clar că nu poate fi vorba despre „aur” şi, deci, avem mai multe variante, când interpretăm această greşeală, scrisă pe ecran: declaraţiile preşedintelui au aruncat cursul: 1) în aer, 2) în cur. Aşteptăm răspunsul corect, deşi tindem să alegem, logic, varianta nr. 2.

  • „Acuma poţi da milimetric, după conştiinţa ochilor.”(Prima TV, 5 noiembrie 2013)

Sigur că metaforele „n-are” frontiere, „dar totuşi însă”… Nu ne-ar mira să-i auzim pe fandosiţii noştri din mass-media despre ezoterismul flatulenţei, spiritul colonului ascendent, metafizica mucului, metempsihoza urinei, emoţia fecalei şi intelectul unghiei de la degetul mare (de la picior, evident).

  • „I-a suprins, l-a suprins şi pe premierul Ponta.” (Alecu Racoviceanu, Realitatea FM, 22 decembrie 2013)

Dacă tot s-au pierdut pe drum nişte „r”-uri de la verbul „a surpinde”, ne întrebăm de ce nu s-au pierdut alte „r” uri din frază. Măcar ar fi sunat coerent: „pemierul Victo Ponta”.

  • „Pe soţia premierului a însoţit-o şi Corina Creţu, şi deputatul Tănăsescu.” (Realitatea FM, 23 decembrie 2013)

Dacă ambii „a” însoţit-o, înseamnă că „a” fost toţi pentru una şi una pentru toţi! Ca-n „Cei trei muschetari”. Care înseamnă purtători de „muschetă” (puşcă), nu băieţi cu muşchii tari, fraierilor!

  • „De ce să punem taxe pe stâlpi, pe rămpi de acces.”(Edward Pastia, Realitatea TV, 30 decembrie 2013)

Chiar aşa: dacă se suprataxează „rămpile”, să cerem „tăxi” sporite pentru „supile de găluşti”, „ciorbile de răţi”, „colivile pentru pomene”, „sacoşile de răfii”, dar şi pentru „săpile” de oţel, „lăbile” de scafandru, „cascăzile” artificiale şi, în general, pentru toate „ţăpile” date în economia românească.

  • „Scandal sexual legat de familia Patriciu. De ce se fugautorităţile de anchetă.” (pe ecran, România TV, 21 decembrie 2013)

Nu am înţeles exact ce au vrut să spună cei care au scris asta pe ecran („se fug”). Fiind vorba despre sex, poate au greşit o literă, fiindcă „se fug” nu are sens. Poate ar fi vrut să scrie „T”, dar le-a ieşit „G”. Nimeni nu va şti vreodată să dezlege această enigmă.

  • „Momente de forţă şi de putere.” (Paula Seling, TVR 2, 21 decembrie 2013)

Chiar aşa? Şi forţă, şi putere? Mamă, mamă, ce energii dezlănţuite! Probabil că „forţa şi puterea” au fost „puternice şi viguroase”, „mari şi enorme”, „imense dar uriaşe”, „totuşi însă” „utile şi folositoare”, „simultan şi în acelaşi timp deodată”. Luaţi de-aci pleonasme, dacă ne-aţi provocat.

(Articol preluat de pe blogul personal)

Minciuni, prostie si ticalosie in chestiunea Imnului Rapidului

Cata agitatie, in problema Imnului Rapidului, pornita de la nimic. De fapt, pornita de la faptul ca am raspuns la telefon, ca un naiv, acum cateva saptamani, cuiva de la o publicatie sportiva si, din cate imi amintesc, la intrebarea referitoare la Imnul Rapidului, cred ca i-am spus ca nu a existat inca nicio discutie cu nimeni din partea noii conduceri a clubului, dar ca, asa cum e normal, problema trebuie si ea reglementata, ca nu ne-a contactat nimeni si asteptam sa vedem ce va fi.

Nici vorba de vreo actiune a noastra legata de interdictii, procese, bani (100.000 de euro !?) si altele asemenea. Ii invit pe cel care a publicat textul initial pe tema asta si pe urmatorii care au preluat si au scris sau au comentat subiectul sa arate declaratia mea, inregistrarea cu discutia telefonica in care as fi afirmat asa ceva. Aici este vorba ori despre prostie, ori despre ticalosie, dar cred ca este vorba despre amandoua.

Ce ma uluieste este ca se discuta aprins si apasat despre mine, despre poezie, despre tata pe care l-as face sa se rasuceasca in mormant, despre sume, pretentii, justitie, amenintari etc, mi se trimit mesaje, unele foarte dure, se fac referiri si trimiteri la mama, la tata (sa le fie odihna usoara si memoria frumoasa!), vin catre mine semne chiar de la cunoscuti agitati din tara si strainatate, dar se pierde pe drum esentialul: nu ma intreaba nimeni daca e adevarat ce s-a publicat, daca intr-adevar am spus ce mi s-a pus in gura.

Va spun eu acum: totul este o exagerare, o rastalmacire, sunt cuvinte amestecate si scoase in zilele astea, in care presa sportiva nu prea are ce sa scrie, pentru ca nu sunt evenimente sportive.

La noi e posibil sa fii acuzat, anchetat, judecat, condamnat si executat, pentru ca abia apoi sa se constate ca nu ai legatura cu ceea ce ti s-a pus in gura, in carca, in biografie.

Andrei Paunescu, 29 decembrie 2013 (Articol preluat de pe blogul personal)

Carici enorm de mici • Poluaţia UE • Cobori în jos, cotă unică!

  • „Nevastă-sa îşi vinde cearceafurile, ca Ricci să-şi poată cumpăra una.” (Andi Moisescu, Pro TV, 24 octombrie 2013)

Vorbind despre filmul „Hoţii de biciclete”, excelentul om de media care e Andi Moisescu a reuşit o cacofonie rară, obţinând, prin ligament (ca+Ricci), frumosul cuvânt autohton „carici”. Apropo TV… Superb! Aplauze!

  • „Şansele sunt enorm de mici.” (Alice Năstase, B1 TV, 19 noiembrie 2013)

Nu ştim cum de i-a scăpat această gafă excelentei ziariste şi filoloage, dar noi am prins-o din zbor şi-o dăm înapoi la popor, în pace şi onor. În general, ce e enorm nu poate fi mic, la fel cum ce e mic nu poate fi enorm, nu credeţi?

  • „Nu riscă nimic Juve… tot timpul acolo în spate… Oricât ne-ar fi de antipatic Mircea Lucescu, mie nu mi-e antipatic.” (Real Madrid – Juventus Totino, Digi Sport 1 TV, 23 octombrie 2013)

Ce e acolo în spate? Noi ştiam că e în faţă, dar depinde de cum o poartă fiecare. Mai mare atenţie, băieţi, la ligamentele falice (pul+a)! Şi la fel de multă atenţie ar trebui la consecvenţă (ori e antipatic Lucescu, ori nu e) şi la exprimarea părerilor personale inutile, mai ales dacă în cauză e, probabil, cel mai bun antrenor român de azi şi de ieri (Lucescu cică le-ar fi antipatic, dar domnul Nimeni de la microfon ne-a liniştit: lui nu îi e antipatic, deşi alor lui le e?!).

  • Întâmplător, întâmplarea face ca mama tatălui meu să fie italiancă.” (Dan Diaconescu, Realitatea TV, 24 octombrie 2013)

Nea Dane, tare ar fi fost ca întâmplarea să nu fie întâmplătoare, ceea ce a devenit o tradiţie la Dan Diaconescu, direct sau indirect.

  • Afacerile au ajuns pe mâna unor afacerişti, familia Ciocan.” (Silviu Mănăstire, Realitatea TV, 25 octombrie 2013)

Tare informaţia! Nişte afaceri să ajungă pe mâna unor afacerişti? Noi ne obişnuiserăm, în România, ca afacerile să ajungă numai pe mâna politicienilor, primarilor, hoţilor, impostorilor şi a altora ca ei. Ceva trebuie făcut pentru ca asemenea anomalii să nu se mai repete, mai ales când aflăm că la butoane, aici, e familia Ciocan, care poate sparge orice, inclusiv piaţa.

  • „Republica Populară Chineză alătură ONU.” (pe ecran, Realitatea TV, 25 octombrie 2013)

Dacă China dorăştă, poa’ să să alătură undă vrea ea. Şî la carterul Ferăntari.

  • „Nu coboară în jos această cotă unică.” (Realitatea FM, 31 octombrie 2013)

Păi exact asta era problema, nu „să coboare în jos”, ci, doamne fereşte!, „să coboare în sus”, cum se zvoneşte.

  • „Ne ignorează.” (Realitatea TV, 1 noiembrie 2013)

Asta e situaţia. Nu trebuie să te „supăreşti” pentru atâta lucru, păpuşă! Nasol e dacă te ignoră, nu dacă te „ignorează” sau te „ignoreşte”.

  • „Un cutremur mare ar putea urma în perioada următoare.” (Realitatea FM, 3 noiembrie 2013)

Da? Aoleu! Aceeaşi teamă o avem şi noi. Mai bine era dacă urma să se întâmple „în perioada trecută”.

  • „Unii nu pot să plătească încălzirea, alţii nu vreau.”(Nicolae Bacalbaşa, Realitatea FM, 11 noiembrie 2013)

Noi am fi spus „vor”, dar, dacă marele medic, preşedinte al Consiliului Judeţean Galaţi nu vrea, atunci nici alţii nu „vreau”. Frumos este că, în aceeaşi emisiune, o voce feminină a confundat substantivul „ger” cu adverbele „geros” sau „rece” şi a întrebat dacă „Va fi mai ger? Va fi mai ger sau mai cald?”, de parcă substantivele au grad de comparaţie. Unii se pare că sunt mai doctori decât alţii.

  • „Domnule doctor ginecolog Bacalbaşa!” (Traian Igaş, Realitatea FM, 11 noiembrie 2013)

Nu pare nimic în neregulă şi, totuşi, este o mare problemă aici: domnul Bacalbaşa e, într-adevăr, doctor, dar nu e ginecolog, fapt corectat în direct de cel în cauză, care i-a răspuns fostului ministru de Interne.

  • Poluaţia UE a ajuns la 505 milioane locuitori.” (Antena 3, 21 noiembrie 2013)

Nasoală greşeală, scrisă mare, pe ecran. Alăturarea termenului „poluaţie” de abrevierea „UE” duce cu gândul la altceva, cu implicaţii sexuale grave.

  • „Să-l refacem din nou.” (Dan Şova, Antena 3, 21 noiembrie 2013)

Nu e nicio problemă, ne-am obişnuit şi cu refacerea la nesfârşit a desenelor cu autostrăzi româneşti viitoare, şi cu acest pleonasm. Dacă, însă, autostrăzile promise vor apărea, vom ierta orice guvernant pentru orice greşeală gramaticală.

  • „Şi-atunci mi-a venit mie penalizări.” (Look TV, 22 noiembrie 2013)

Mai luaţi şi de la noi o penalizare, pentru grave încălcări ale acordului dintre subiect şi predicat.

  • „Câte bordeie, atâtea obiceie.” (Naţional FM, 19 noiembrie 2013)

Noi ştim că aşa sună zicala, dar daţi-o-ncolo, n-o mai folosiţi atât de des, dacă formularea e incorectă. Pluralul corect e „obiceiuri”, dar, sigur, asta ar schimba rima şi s-ar alege praful de bagajul folcloric-filosofic al unor vorbitori din mass-media.

  • „Piţurcă poate începe cu el din primul minut.”(Naţional FM, 19 noiembrie 2013)

Cum ar fi să înceapă meciul din minutul 12 sau 47?

  • „Limuzina în care se afla el şi soţia sa, Jackie.”(România TV, 22 noiembrie 2013)

Se „afla” amândoi? Zău? Nu cumva se „aflau”, dacă „era” „ambii doi”?

(Articol preluat de pe blogul personal)