Ce a fost după marele spectacol „Remember Cenaclul Flacăra – Adrian Păunescu” (update 23.10.2018)

Ce a fost după marele spectacol „Remember Cenaclul Flacăra – Adrian Păunescu” de la Sala Palatului (3 noiembrie 2017), pe care îl putem considera un reper de nou început, o reaprindere a flăcării la nivel mare:

6.11 Zalău
7.11 Năsăud
8.11 Bistrița
10.11 Craiova
11 și 12.11 Satu Mare
12.11 Carei
12.11 Sighetu Silvaniei
15.11 Focșani
19.11 Milano (Italia)
24.11 Mizil
25.11 Brăila
1.12 Craiova
2.12 Bârca (Dolj)
2.12 Bughea de Sus (Argeș)
3.12 Chișinău
9.12 București
12.12 Lunca de Sus (Harghita)
13.12 Dej
26.12.2017 Galeșu (Argeș)
29.12.2017 Baia Mare
12.01.2018 Bucuresti
13.01.2018 Bucuresti
14.01.2018 Sfântu Gheorghe
15.01.2018 Reghin
21.01.2018 Baia Mare
08.02.2018 Urziceni
14.02.2018 Covaci (Timiș)
16.02.2018 Piatra Neamț
17.02.2018 Turturești (Neamț)
04.03.2018 Roma (Italia)
07.03.2018 Iași
22.03.2018 Râmnicu Sărat
24.03.2018 Șimleu Silvaniei
25.03.2018 Brebi (Sălaj)
27.03.2018 Pitești
27.03.2018 București
29.03.2018 București
10.04.2018 București
15.04.2018 Clinceni
19.04.2018 Urziceni
25.04.2018 Cluj
26.04.2018 Cluj
5 mai 2018, București
9 mai 2018, București
10 mai 2018, Ciofliceni (Snagov)
11 mai 2018, Craiova
11 mai 2018, Craiova
15 mai 2018, Videle
15 mai 2018, Măgurele
16 mai 2018, Lehliu Gară
16 mai 2018, Brănești
18 mai 2018, Brăila
22 mai 2018, Buftea
23 mai 2018, Măgurele
23 mai 2018, București
26 mai 2018, Baia de Criș
28 mai 2018, Craiova
2 iunie 2018, Dublin
3 iunie 2018, Dublin
6 iunie 2018, Rebricea (Vaslui)
8 iunie 2018, Bacău
22 iunie 2018, Piatra Neamț
23 iunie 2018, Bacău
28 iunie 2018, București
30 iunie 2018, Bușteni
1 iulie 2018, Brădet-Galeșu (Argeș)
12 iulie 2018, Brașov
14 iulie 2018, Brebi (Sălaj)
14 iulie 2018, Cozla (Sălaj)
15 iulie 2018, Vaslui
19 iulie 2018, Băilești
20 iulie 2018, Bârca
21 iulie 2018, Craiova
22 iulie 2018, Craiova
26 iulie 2018, București
28 iulie 2018, București
1 august 2018, București
4 august 2018, Focșani
6 august 2018, Calafat
8 august 2018, Ciupercenii Vechi (Dolj, Calafat)
9 august 2018, București
11 august 2018, Gărâna Folk
13 august 2018, București
15 august 2018, Odoreu (Satu Mare)
18 august 2018, Corbi (Argeș)
19 august 2018, București
25 august 2018, Unirea (Alba)
26 august 2018, Unirea (Alba)
2 septembrie 2018, Năsăud
8 septembrie 2018, Țebea
9 septembrie 2018, Țebea
11 septembrie 2018, București
12 septembrie 2018, Râmnicu Vâlcea
15 septembrie 2018, București
20 septembrie 2018, București
23 septembrie 2018, Timișoara
25 septembrie 2018, Suceava
29 septembrie 2018, Belgia
30 septembrie 2018, București
1 octombrie 2018, București
2 octombrie 2018, Timișoara
3 octombrie 2018, Oradea
5 octombrie 2018, Târgu Frumos
6 octombrie 2018, Ploiești
8 octombrie 2018, București
11 octombrie 2018, București
12 octombrie 2018, București
13 octombrie 2018, Arad
15 octombrie 2018, București
18 octombrie 2018, București
21 octombrie 2018, Cluj-Napoca

Detalii găsiți AICI

CE A FOST DUPĂ MARELE SPECTACOL „REMEMBER CENACLUL FLACĂRA – ADRIAN PĂUNESCU”

Ce a fost după marele spectacol „Remember Cenaclul Flacăra – Adrian Păunescu” de la Sala Palatului (3 noiembrie 2017), pe care îl putem considera un reper de nou început, o reaprindere a flăcării la nivel mare:

6.11 Zalău
7.11 Năsăud
8.11 Bistrița
10.11 Craiova
11 și 12.11 Satu Mare
12.11 Carei
12.11 Sighetu Silvaniei
15.11 Focșani
19.11 Milano (Italia)
24.11 Mizil
25.11 Brăila
1.12 Craiova
2.12 Bârca (Dolj)
2.12 Bughea de Sus (Argeș)
3.12 Chișinău
9.12 București
12.12 Lunca de Sus (Harghita)
13.12 Dej
26.12.2017 Galeșu (Argeș)
29.12.2017 Baia Mare
12.01.2018 Bucuresti
13.01.2018 Bucuresti
14.01.2018 Sfântu Gheorghe
15.01.2018 Reghin
21.01.2018 Baia Mare
08.02.2018 Urziceni
14.02.2018 Covaci (Timiș)
16.02.2018 Piatra Neamț
17.02.2018 Turturești (Neamț)
04.03.2018 Roma (Italia)

Detalii găsiți AICI

BREAKING NEWS DE IUBIRI ȘI RISIPIRI

Dacă ai s-auzi la știri
Că un om s-a risipit,
Tu să știi că eu am fost,
Te-am iubit fără sfârșit.

Dacă ai să vezi la știri
Că a dispărut un om,
Tu să știi că te-am iubit
Pân-la ultimul atom.

Dacă or să dea la știri
Că un cord a explodat,
Tu să știi că eu eram,
Te-am iubit nemăsurat.

Dacă vei afla la știri
Că s-a mai topit un ins,
Tu să știi că am fost eu
Și de dorul tău m-am stins.

N-aș fi vrut iubirea mea
Să devină „Breaking News”
Și îți spun, de unde-oi fi,
Că de dragul tău m-am dus.
Te iubesc. Nu te acuz.

de Andrei Păunescu
Ianuarie 2018

Andrei Păunescu. Program și evenimente în 2018

••• CE URMEAZĂ •••
posibil 24 ianuarie 2018, ora 14, Baia Mare, piață
posibil 24 ianuarie 2018, ora 20, Baia Mare, sală
14 februarie 2018, Covaci (Timiș)
16 februarie 2018, Piatra Neamț, Cinema Dacia
posibil 17 februarie 2018, Botoșani
29 martie 2018, București, Liceul Tudor Vladimirescu, Festival Adrian Păunescu (ediția a cincea)

IMNUL OPORTUNISTULUI (Pupătura crez)

IMNUL OPORTUNISTULUI
(Pupătura crez)

Sunt de gardă, lumea vreau să știe
Că oportunismul mi-este sport,
Și în comunism, și-n monarhie,
Vreau să pup un ciur, chiar dacă-i mort.

Cel mai greu îmi e-n democrație,
Că mandatu-i limitat în stat,
Unul pleacă, altul stă să vie,
Periodic trec la degustat.

Dar o să rezist pe orice vreme,
Căci pupindosismul e un nimb,
Ud, uscat, jilav sau dat cu creme,
Dosuri voi pupa, n-o să mă schimb.

Voievozi, boieri, șefi, Cuza, Carol,
Ferdinand, Mihai și Carol II,
Antonescu, Dej și Ceaușescu,
Pup mereu stăpâni, cu buze moi.

Stați, c-au fost și pașii și sultanii,
Împărați, ambasadori străini,
Turcii, nemții, rușii-americanii,
Doamne, câte fese, să te-nchini!

Dac-o fi nevoie-mi scot și dinții,
Ca să nu rănesc un sfincter drag,
Mă așteaptă grabnic președinții,
Eu, la foc continuu trag, iobag.

Iliescu și Contantinescu
Și Băsescu și Iohannis Herr,
Gura-mi, limba-mi s-au ales cu
Consistență de cașmir și fier.

Dumnezeu mi-a dat o nouă șansă
Și mi-a spus: Degeaba să nu stai,
Hai, reintră-ți grav, urgent, în transă,
Că s-a dus și Regele Mihai.

Iar eu pup în cale tot ce-mi iese,
Strugurel de buze-n suflet am,
Principese false, prinți cu trese
Voi pupa, că-s iubitori de neam.

Nu iau pauză, nu mă duc la budă,
Căci sărutul creț e un hei-rup
Și visez de-acum să iau o dudă,
Ample bucle eu râvnesc să-i pup.

Unii-mi spun s-o las un pic mai moale,
Că pot fi și demn, fiind pios,
Dar sunt sigur, nu vreau altă cale,
Dacă pup în dos, îmi trag un os.

Și chiar dacă n-aș primi răsplată
Pentru-ngenunchere un bacșiș,
Gratis voi țuca o bucă lată,
Aș găsi eu gurul, pe furiș.

Pupătura de s-ar interzice,
Aș fugi cu crezul meu în munți,
Aș găsi un porc, o pitulice,
Săruta-voi șnur de urși cărunți.

N-aveți nicio șansă, soarta-i scrisă,
Pe la colțuri, fonduri noi vânez,
Luminată-i calea de-o abscisă,
Pupătura-n ciur îmi este crez.

ANDREI Păunescu, 
16 decembrie 2017

Proiect de țară

• S-a terminat un an, 2017, care, pentru mine, a început rău (dubla fractură de la gleznă din ianuarie), dar s-a încheiat extraordinar (Remember Cenaclul Flacăra – Adrian Păunescu de la Sala Palatului din 3 noiembrie și turneul formidabil de după, din țară și de peste hotarele de acum, în zig-zagurile frumoase dintre București, Zalău, Năsăud, Bistrița, Craiova, Satu Mare, Carei, Sighetu Silvaniei, Focșani, Milano-Rho, Mizil, Brăila, Craiova, Bârca, Bughea de Sus, Chișinău, Lunca de Sus-Harghita, Dej, Galeșu, Baia Mare, plus celelalte locuri în care am fost să cântăm și să ne ducem mesajul, de-a lungul anului, chiar și de mai multe ori: Târgu-Jiu, Bumbești-Jiu, Bucov, Vârșeț-Serbia, Baia de Criș, Covaci, Copăceni și Grigorăuca – Basarabia, Constanța, Timișoara, Suceava – Cetate, Fierărie și Călinești, Dorohoi, Tecuci, Vaslui, Focșani, Calafat, Ciupercenii Vechi, Mangalia, Vama Veche, Ciocănești-Suceava, Costinești, Bacău, Afumați-Dolj, Baia Mare, Bradu-Argeș, Drăgășani, Sibiu, atâtea scene din Capitală și nenumărate posturi de radio și TV).

MINORITATEA MILITANTĂ

Valoare, motivație și tupeu, de la sport la revizuirea granițelor

• Voi pleca de la câteva exemple din sport și voi ajunge la problema națională, la problema minorităților, azi și în istorie.
• Mai întâi, să mărturisesc fără nicio reținere că meciul de fotbal dintre Universitatea Craiova și CFR Cluj din 16 decembrie 2017 mi-a produs două bucurii maxime: 1) a câștigat cu 2-1 Craiova și 2) a pierdut CFR Cluj. Ăsta da eveniment: ambele bucurii sportive maxime – într-un singur meci: victorie pentru echipa cu care țin* și înfrângere pentru echipa pe care o antipatizez cel mai mult (mai mult chiar decât pe Dinamo București!). Victoria Craiovei a fost cu atât mai dulce cu cât, în ultimii ani, oltenii au cam fost bătuți de multinaționala clujeană, cu adânci rădăcini budapestane. Am început, iată, deja, să explic de ce nu pot simpatiza echipa CFR Cluj, dar abia acum voi sublinia unul dintre motivele cele mai importante: numele prefabricat al echipei reinventate de tupeistul Arpad Paszkany (puternic încurajat de Traian Băsescu, imediat după preluarea președinției, în 2004) este „CFR 1907 Cluj”.

DOAR EU VĂ SUNT DE VINĂ

Să plâng îmi vine iarăși,
Nu-i nimeni să mă țină,
Că pentru toate, toate,
Doar eu vă sunt de vină.
Pe cât îmi este viața
Mai bună, mai puțină,
Pe-atât îmi dau sentința:
Doar eu vă sunt de vină.

Le-am strâns în pumni pe toate
Cu egoism și frică,
Am amânat prea multe
Și, orice-ar fi să-mi zică
Toți avocații tandri,
Sărind să mă salveze:
Eu m-am ascuns de mine
Suind pe metereze.

La scorul aritmetic,
Sunt pozitiv, ies bine,
La scorul conștiinței,
Nu știți ce duc în mine,
Că una e tabela
Expusă de fațadă
Și altu-i rezultatul
Ce nu-l las să se vadă.

Eu v-am făcut să credeți
Că am armuri de gheață,
Vitrină prea blindată,
Ieșind mereu în față,
Dar gheața mi se sparge
Topită-n remușcare
Și, prin fisuri, un altul
Mă vede fiecare.

M-am lăbărțat pe hăul
Blocat între extreme:
În sus, afișul râde,
În jos, tot plexul geme…
Când mintea mă mai minte
Că negura-i senină,
Din piept un murmur vine:
Doar eu vă sunt de vină.

Andrei Păunescu,
2017

 andrei-paunescu-poezie

Ultimele meciuri pe Giulesti, inainte de demolare

Ieri, 25 iunie 2017, am acceptat cu drag invitația Clubului Rapid de a participa la ultimul eveniment de pe Stadionul Giulești, sărbătoarea de 94 de ani și câteva meciuri de old-boys între Rapid, Craiova, Petrolul și Progresul, comentate de George Stanca. Am cântat împreună cu tribuna „Imnul Rapidului” (versuri: Adrian Păunescu, muzica: Victor Socaciu) și „Cântec pentru Oltenia” (versuri: Adrian Păunescu, muzica: Valeriu Penișoară), la care mi s-au alăturat, deși erau în plină încălzire pentru meci, foștii mari internaționali olteni, Sorin Cârțu și Aurel Țicleanu. A fost o extraordinară dovadă de generozitate momentul când suporterii înfocați ai Rapidului au cântat și ei imnul Craiovei. Le mulțumesc gazdelor (Vali Ionescu Caciureac, Lucian Ionescu) și jurnalistului Răzvan Ionașcu pentru idee și reușită.

Aici sunt câteva linkuri cu ceea ce a fost despărțirea de bătrânul stadion:

  • http://www.gsp.ro/fotbal/liga-b/video-foto-adio-batrane-ultimele-meciuri-pe-giulesti-inainte-de-demolare-rapid-a-castigat-patrulaterul-de-gala-in-fata-a-3-000-de-suporteri-514435-galerie-foto-pic-830611.html
  • http://www.gsp.ro/fotbal/liga-b/video-foto-adio-batrane-ultimele-meciuri-pe-giulesti-inainte-de-demolare-rapid-a-castigat-patrulaterul-de-gala-in-fata-a-3-000-de-suporteri-514435.html
  • http://www.sport.ro/liga-1/imagini-de-senzatie-de-la-ziua-rapidului-cum-au-sarbatorit-fanii-94-de-ani-de-la-infiintarea-clubului.html
    http://www.digisport.ro/Sport/FOTBAL/Ultimul+meci+in+Giulesti+Rapid+sarbatoreste+94+de+ani

7000

Mulțumesc, și credincios, și laic,
Ție, pentru fiecare „Like”,
Iar dușmanii pot orice să spună,
Noi, mereu, rămânem împreună.

Fiecare dintre voi, aci,
M-a făcut să număr: 7000!
Îți rămân prieten, vrei, nu vrei,
Sincer, Păunescu A. Andrei.

30 martie 2017

FACEBOOK

Cât de dragă mi-ești tu, mamă

Cât de dragă mi-ești tu, mamă,
Prin tine, tot ce-i trist mă cheamă,
Fără tine-aș fi, n-aș fi, aș fi
Grăunțe sparte mii aș fi, n-aș fi, aș fi
Ca premiul ce nu-l capăt,
Ca luna dusă-n scapăt
Și drumul fără capăt.

ANDREI Păunescu,
29 martie 2017

Cât de drag îmi ești, copile

Cât de drag îmi ești, copile,
Tu sens din nou îmi dai și zile,
Fără tine-aș fi, n-aș fi, aș fi
Culori vopsite-n gri aș fi, n-aș fi, aș fi
Un munte ce se-nclină,
O viață în ruină,
Sentința fără vină.

ANDREI Păunescu
2017 martie

Cât de dragă mi-ești, femeie

Cât de dragă mi-ești, femeie,
Cu tine totu-ncepe și se-ncheie
Fără tine-aș fi, n-aș fi, aș fi
Ca noaptea fără zi aș fi, n-aș fi, aș fi
O umbră pe picioare,
O frunză fără floare
E singură și moare.

ANDREI Păunescu
2017 martie

Citate senzaționale din Simona Catrina – cea mai talentată autoare din presa noastră

Despre Simona Catrina (fosta mea colegă de an la facultate și de redacție la revista Tango) pot spune fără ezitare ceva limpede pentru mine: a fost cea mai talentată scriitoare din presa noastră din ultimele decenii. Nu „printre cele mai…” sau „una dintre cele mai…” (cum spunem adesea, laș și comod, cu atâtea precauții, când vorbim despre valori), ci – pentru mine, Andrei Păunescu – cea mai talentată autoare de texte din presa românească de după 1989. Cuvintele mari știu că sunt riscante, pentru că poartă încărcături uriașe pentru cei care le spun și, tocmai de accea, nu mă joc niciodată cu ele.
Și, ca să nu rămân doar la afirmații, vă ofer câteva demonstrații – materie vie de talent concret – nu doar adjective despre Simona Catrina. Am extras fragmentele următoare din doar câteva articole publicate în urmă cu mai mulți ani, pe care sunt mândru să le citez atât studenților mei de la Jurnalism, cât și prietenilor, când ne lăudăm cu ceea ce știm valoros:


• Înainte de a ajunge în patul tău, e în stare de orice lucru bun. După aceea, e în stare de orice lucru rău. E uluitor cum poate un orgasm să transforme un om într-un porc.

• Fetele bune ajung neveste, fetele rele ajung ce vor ele… Fidelitatea te ajută să mori liniștit. Infidelitatea te ajută să trăiești liniștit. Cei care spun că adulterinii sunt stresați nu i-au cunoscut pe cei care s-au chinuit toată viața să fie fideli și, din păcate pentru ei, au reușit.

• Bărbații au același regulament pentru noi și pentru șnițele: dacă le e foame, le mănâncă. Dacă nu, n-au decât să se usuce în frigider. Nu e drept. Și pisica are dreptul să decidă când vrea să fie scărpinată… Eu, ca femeie, nu am dreptul să mă urc în poala nimănui și să torc sincer. Trebuie să aștept să mă ia cineva de ceafă când are chef, să mă cațere în poală, iar eu să mimez că torc.

• Bărbații pot spune: acum nu se poate, iubito, vezi și tu… dar femeia nu are aceleași drepturi, pentru că nu-și poate proba impotența, la o adică. În mod absurd, nu poți demonstra că nu ai chef de sex.

• E simplu să cucerești acei 12, hai 18 centimetri dintr-un bărbat, deși mărimea nu contează. Dar toate protuberanțele din jurul unui penis se lasă foarte greu convinse…

• O femeie frumoasă și proastă e sexi, iar un bărbat frumos și prost e foarte enervant. Pe femeile frumoase și proaste le vor de regulă bărbații urâți și deștepți. Pe bărbații frumoși și proști îi vor femeile bogate și bătrâne. Pe fetele frumoase și deștepte le vor bărbații frumoși și proști, iar pe bărbații frumoși și deștepți îi vrea toată lumea.

• Relațiile nostre cu bărbații sunt ca niște cure de slăbire. Nu contează ce și cât ai reușit, contează cât timp menții isprava. Avem tendința să estimăm că, dacă un tip a ajuns în pat cu noi, restul, felicitările, masa și dansul cresc de la sine, ca lichenii.

• Nu știu ce e mai rău: să stăm să așteptăm la infinit ca bărbații să ne invite undeva (la cafea, la film, în pat) sau să avem dreptul absolut de a face și noi același lucru? Pe de altă parte (…) un bărbat refuzat e un peisaj mai degrabă romantic decât trist. O femeie refuzată e ca o piftie topită, îi scade prețul de la oră la oră.

• În sex nu există planul B. Dacă nu se poate, nu se poate. Gata. Îmbrăcarea și fiecare pleacă pe ușa pe care-a venit.

• În pactul sentimental există veșnic o contabilitate dublă, obscură. Una e prezentată în ochii tuturor, ca o vitrină a relației, cealaltă mucegăiește în pod, ascunsă de judecata colectivă și de ochii prea insistenți.

• Încearcă să-i explici unui zgârcit că defectul lui e poreclit în popor moartea pasiunii. El te va cataloga drept profitoare, interesată ordinară, dacă nu chiar escroacă sentimental.

• Ador contractele prenupțiale. Dacă aș avea vreodată un soț mai înstărit ca mine, jur că i-aș propune chiar eu un contract prenupțial. Pentru ca în ziua în care am să ies din viața lui după divorț, cu aceeași valiză cu care am venit, să știe tâmpitul că l-am iubit cu adevărat.

• Nu există nicăieri în viața asta o relație mai bună decât cea dintre un prost și-un profitor. În dramatismul ei, e perfectă… Totul e etanș, măreț și inept, funcționează fără cusur.

• În adolescență, fetele care acceptau să facă sex aveau cel mai spumos succes de piață. Noi, virginele, care știam că vreo 45 de ani de sex ne-ar cam fi de ajuns, deci nu e musai să începem de la 14 ani, ne uitam ciudoase cum versatele ne suflau băieții… După câțiva ani, roata și-a mișcat spițele către noi, tocilarele: fiindcă erau din ce în ce mai puține virgine în societate și fiindcă băieții se cam apropiau de etatea însurătorii, căutau femei cuminți. Atunci a venit și vremea noastră, când abstinența ne-a fost răsplătită cu 200 de invitați beți și cu o soacră recunoscătoare care ne-a făcut cu ochiul toată nunta.

• Pe bărbați îi ucide să afle că ai avut iubiți virili și pricepuți. Ar fi mult mai încântați să audă că ai iubit nebunește un poet genial cu penis mic decât că n-ai iubit pe nimeni cu adevărat, dar te-ai culcat o dată cu un prost cu penis mare.
(Simona Catrina)

Ei, cei ziceți? Aveți vreun dubiu că am spus adevărul și numai adevărul despre Simona Catrina-Roman?
Aș mai spune că e mare păcat că Simona Catrina nu și-a propus să scrie mai multă literatură, mai multe cărți, dar sunt sigur că ea știa cel mai bine unde, cum și cât să scrie, ca să își păstreze calitatea. Umor, adevăr, amărăciune, haz, autoironie, onestitate, asprime, farmec, idei, cultură, poezie, claritate, dramă, spirit critic, polemic și pamfletar și câte altele țâșneau, realmente, din frazele ei.
Cei care nu au citit-o să se grăbească să îi lectureze paginile de carte și articolele (din Tabu, Tango, Playboy, ziarul Național și altele) și abia atunci își vor da seama cu cine au fost (am fost) contemporani: o scriitoare extraordinară, care a murit mult prea devreme, la 49 de ani.

Andrei Păunescu

DOUĂ GÂNDURI, PENTRU PRIETENI ȘI NEPRIETENI

Cât de drag îmi ești, amice,
Tu ești cinstitul meu complice,
Fără tine-aș fi, n-aș fi, aș fi
O stângă fără dreaptă aș fi, n-aș fi, aș fi
O vorbă fără faptă,
O fructă tot necoaptă,
Pustiul ce așteaptă.

Și cât de drag îmi ești, inamice,
Tu zilnic mă provoci a zice,
Fără tine-aș fi, n-aș fi, aș fi
Frunzișul fără trunchi aș fi, n-aș fi, aș fi
Mătușa fără unchi,
Triunghiul fără unghi,
Bolnavul fără junghi.

ANDREI Păunescu, martie 2017

JUSTIȚIA LUCREAZĂ PENTRU EI

„Justiția” lucrează pentru ei,
Patentu-i vechi: Băsescu-Macovei,
O folosesc acum fără „repaus”
Codruța Kovesi și Werner Klaus.

Au chei, sistem, cătușe și dosare,
Te urcă, te coboară, te fac mare,
Iar, dacă nici șantajul nu te-mbie,
Te plimbă-n dubă pân-la pușcărie.

Ignoră votul dat de milioane,
Dezumflă, umflă funcții și baloane,
Partide, firme, presă și servicii,
Guvern, cultură, tot ce-i plin de vicii.

O țară-n criză, iar în vârf – mișei,
„Justiția” lucrează pentru ei.

Andrei Păunescu, 14 martie 2017

MOTANE

Memoria în pace nu mă lasă
Și sufletul pe-o lacrimă se ține,
Un fir din blană ți-am găsit prin casă,
Motane, mi-e atât de dor de tine!

Excepția o lege o-ntărește,
Iar eu, ce-am fost mai mult stăpân de câine,
N-am nostalgii cu păsări, șerpi și pește,
Dar fii fudul, te-aș re-nvia și mâine.

Cum timpul mort nu poate să revină,
În urmă nu privesc la ce-a fost bine
Și, totuși, cu distincție felină,
Mârtane, răscolești tot doru-n mine.

Era 8 martie, de dimineață,
Când te-am adus în casa mea în care
În eunuc te-am transformat, pe viață.
Motane,-ți cer și azi, plângând, iertare.

Ai fi fugit, să te agăți de țâmpii
Vreunei tandre pisicești ispite,
Dar leneșului orice sport prea tâmp i-i,
În vegetări, cu pernele tocite.

Erai atât de gras, stând la fereastră,
Că nu-ncăpeai, să evadezi prin poartă,
Voiai să ieși din închisoarea noastră,
Dar nu știai pe-afară ce se poartă.

Când, totuși, ai scăpat în lumea mare,
Pândind ca nimenea să nu te vadă,
Bătut, te-ai reîntors, doar răni și gheare:
Cotoii interlopi n-au milă-n stradă.

Tu n-ai fost luptătorul din poveste,
Nici vorbă – Încălțatul cu botine,
Dar meriți sentimentele oneste,
Persane bănățean, mi-e dor de tine.

Prin care lumi, acum, oi fi fugarul
Prea arogant, ca să îi meargă bine?
În rai felin cred că îți torci amarul,
Fii fum, fii fulg, mi-e tare dor de tine.

Desen mai vechi, cu text mai nou: ANDREI Păunescu, martie 2017

CUM SE CUMPĂRĂ IEFTIN O ȚARĂ

• Cum faci să cumperi o țară, ca s-o exploatezi, s-o dezafectezi de tot ce se poate folosi din ea, ca s-o scoți din circuitul concurențial internațional, apoi s-o și dezmembrezi? Cu ce preț, cât de ieftin sau de scump poți face această tranzacție cu efecte colosale la nivel național și internațional?
• Dacă e vorba despre România, totul se poate face foarte ieftin, destul de simplu și de repede (la scara istoriei, desigur, câteva decenii nu înseamnă mare lucru, pentru o asemenea miză).
• Primul pas este să îi cumperi formatorii de opinie: ziariștii de la televiziuni, radiouri și alte publicații, scriitorii, editurile, artiștii, figurile civice și alți oameni exponențiali, inclusiv oamenii de afaceri, liderii politici și – foarte important – personajele cheie din serviciile secrete.
Unii dintre aceștia, când se lasă cumpărați, nu pricep ce fac. Ei sunt proștii, indiferent cât de educați sunt și de inteligenți par în profesia sau meseria lor, doar că văd prea scurt și cad pradă primei păcăleli sau diversiuni.
Alții se lasă cumpărați în deplină cunoștință de cauză: trădătorii.
• Dacă îi cumperi unei țări doar liderii politici, există pericolul ca toți ceilalți oameni exponențiali să tragă semnale de alarmă, așa încât achiziția trebuie făcută la pachet, cu toți cei care se pot exprima public: presa, artiștii, oamenii de cultură, ONG-urile, oamenii de afaceri. Astfel, cercul se închide, pentru că politicienii depind de mass-media, economia depinde de politicieni, mass-media depinde de economie. Circuitul plăților și obligațiilor devine cinic de simplu.
• Rezolvi, așadar, problema dacă reușești să cumperi aceste categorii nu foarte numeroase, la nivelul populației în general, să zicem câteva mii, până la maximum câteva zeci de mii de persoane, adică un echivalent de circa 0,1%, a mia parte din populația României.

ȘASE CASE (HAUS) SE CLĂTINAU ÎN AVERE LA IOHANNIS

Prima casă zeiss
Bani producea,
Fiindcă era din meditații
Și pentru că
Treaba mergea,
Au mai venit vreo câteva:
Șase!

Șase case (haus)
Se legănau
Pe o pânză la Herr Klaus
Și pentru că
Miroseau a fals,
Le-a mai rărit un tribunal:
Cinci!

Cinci grossen haus
Se mai găseau
În avere la Iohannis
Și pentru că
Legea l-a prins,
I-au mai rămas de un careu:
Patru!

Patru case lux
Se clătinau
La primarul-președinte
Și pentru că
Nu se justificau,
Le-a curățat un nou reflux:
Trei!

Trei case schoen
Se mai țineau
În buzunare la nea Werner,
Uzul de fals
L-a dat de gol
Și s-au redus, ce ghinion!
Două!

Două case vechi
Încă erau
În gheruța lui Iohannis,
L-au întrebat:
– Sunt de furat?
Dar el n-a spus de unde banii-s.
Una!

O casă (haus)
E dreptul său
De cetățean și președinte,
După mandat,
După proces,
Îl vom găsi acolo, cert:
Zdup!

Andrei Păunescu, 2017

GHICITOARE PREZIDENȚIALĂ

Cine nu-i, dar crede că există?
Cine seacă țara asta tristă?
Cine-și este propria sosie?
Președintele-butaforie!

Cine-i ca un par, dar n-are șiră?
Cine, când vorbește, rău ne miră?
Cine trage falsuri și foloase?
Cine scoate din jobenuri case?

Cine răul nostru îl sporește?
Cine de sistem se ține-clește?
Cine-i serv la alte capitale?
Președintele cu limbă moale.

Cine-ți stă acum pe tron, române?
Cine n-are har nici să-și îngâne
Toți predecesorii unși în rele,
Trădători, canalii și lichele?

Cine un matroz vrea să imite,
Dar e fad, cărbunii-i-s reci sub plite?
Cine-ar vrea să fie monstru, șmecher,
Dar e nul, ca priza fără ștecher?

Cine adversarii vrea să-i știe
Cu căluș în guri, la pușcărie?
Cine colonie ne dorește?
Președintele cu glas de pește.

Cine n-are spaime când ne scurmă,
Că nu o să lase viață-n urmă?
Scula incoloră, fără țară,
N-are suflet. Cum s-aștepți s-o doară?

Cine vrea să controleze totul?
Cine persiflează taxa, votul?
Cine-n public fierea și-o revarsă?
Președintele-coșmar și farsă.

Cine la străini, iar, ne închină?
Cine e penalul scos din vină?
Cine greu grăiește românește?
Cotroceanul ce ghinionește.

Cine-i arogant, dar gol ca vidul
Și mai coroziv decât acidul?
Cine bagă țara în anchetă?
Președintele-marionetă!

Andrei Păunescu, februarie 2017

MĂRȚIȘOR TARDIV

S-au dus prea multe primăveri
În amintire, ce mă dor,
Când eu, uitând că vrei şi-mi ceri,
Nu ţi-am adus un mărţişor.

Eu liniştit nu o să fiu,
Decât atunci când, altcândva,
Chiar dacă faptul e târziu,
De datorie voi scăpa.

Şi, ca să nu-ţi rămân dator,
Să scap de o povară mare,
O să-ţi aduc, pân-am să mor,
Un camion de mărţişoare.

ANDREI Păunescu

SĂ FIM ALĂTURI

Să mă ţii aproape, să te ţin aproape,
Atât e tot ce-a mai rămas,
Să te chem cu munţii, să-mi răspunzi în ape,
Să fim alături ceas de ceas.

Şi cum aş vrea acuma
Să pot a-ţi spune: vino,
Pe când începe toamna,
Sub arbori tot mai seci,
Întruchipări trecute
Emoţia reţin-o,
În frunze ce se-ndoaie,
Când calc şi calci poteci.

În creier strigă vremea
Când, neştiind ce leagă
Intrarea prin pereţii
De carne şi fior,
Îmi tot spuneam că-n tine
E-nchipuirea(-ntreagă)
Fecioarelor fugite
Cu pasul prea uşor.

Izvorul meu mai cade
Pe mângâierea noastră,
Când mâna îţi atinge
Limanul-creuzet,
Îngenuncheat ca floarea
Ce şade moartă-n glastră,
Voi învia din seva
Peniţei de poet.

ANDREI Păunescu

NEBUNIA CE NE ȚINE

Nu mi-e bine, nu ţi-e bine,
Vreau să scap, să fugi de mine,
Dar, când pleci şi-ajungi la poartă,
Gândul meu ‘napoi te poartă
Şi te cere şi te iartă.

Boala noastră leacuri n-are,
Ne-o vom duce pe picioare,
Semănând în noi furtună,
Ochiu-i fulger, gura tună.

Mă iubeşti de-atâta ură,
Ura mi-e iubire pură,
Eu, cu dinamită-n piept,
Te alung şi te aştept.

Viaţa ni-i aşa puţină,
Dar o-mpingem spre ruină
Şi deşert, când nicio artă
Nu-i făcută să despartă.

Nu vreau fără, nu pot cu,
Uite viaţa cum trecu,
Peste noi, sinucigaşii
Ce-au uitat să-şi lege paşii

Şi să spere înc-o dată
Că nu este blestemată,
Nici la mine, nici la tine,
Nebunia ce ne ţine.

ANDREI Păunescu
(din cartea Zodiacul cu femei, 2012)

Epopee și tragicomedie națională

Somnambuli telecomandați

Suntem niște somnambuli de vată
Cărora traseul li se-arată,
Ca un condamnat ce, tâmp, se duce,
Manevrat, spre propria lui cruce.

Cei ce ne adorm ne pun pe sârmă,
Pe sub harta țării veșnic scurmă,
Și din os să ia ce e al nostru,
Aur, grâne, bani, pământ, colostru.

Le dansăm străinilor la bară,
Ca o biată târfă ordinară,
Care cântă partituri umile
Și se-aprinde numai la fitile.

Inventivi, noi orchestrăm și gale
De măiastre sforării penale,
Iar proiectul românesc de țară
E s-o vindem pe bucăți, afară.

Dumnezeu, naiv, ne ocrotește,
Ba ne mai și suflă-n românește,
La examene, câte-o fițuică,
Dar îl ignorăm, în râs și-n țuică.

Își tot dă motiv să ne salveze,
Mințile să le deschidă treze,
Dar semnalul i-l lăsăm deoparte
Și ne-ntoarcem pe cealaltă parte.

Păpușarul lacom, inuman, dă
Drumul, cinic, la telecomandă,
Iar poporul, în direct, își joacă
Propriul prohod, în ritm de toacă.

Andrei Păunescu, 5-6 februarie 2017

Uneltirea majoritară

Ce destin, la noi, aici, să fie,
Paradisul în geografie!
L-a distrus românul meu imun, că
Miza mică merge fără muncă.

Noi ne-am zis că munții aur poartă,
Dar că tot cerșim din poartă-n poartă,
Noi glumim că țara-ar fi cinstită,
Doar că e păcat că-i locuită.

În batjocura tembelă, pură,
Noi ne dărâmăm statui, natură
Și tot noi ne condamnăm profeții,
La mișto, servindu-le scaieții.

Ne-am furat-o, nu avem căciulă,
Ne-au rămas cătușe și cagulă,
Singuri ne băgăm în pușcăria
Prafului ce-ajunge România.

Ne alegem democratic răul,
Noi ne instalăm pe tron călăul
Și, când țara curge spre afară,
Smiorcăim, dar noi ne-am tras pe sfoară.

Somnambuli ce singuri se blestemă
Să își piardă țară, cap și stemă,
De mă-ntreb, când toți ai mei se ceartă:
Cum de încă n-am căzut din hartă?

Am păstrat parfum de Mioriță
În celula românească,-n viță,
Zăcământul strigă de sub țară:
Uneltirea e majoritară!

Andrei Păunescu, 5-6 februarie 2017

Pitici cu ținte mici

Da, poporul are-n veci dreptate,
Dar ce facem când, cumplit, se poate
Ca-n adânc să-și pună, ca toxină,
Crezul strâmb, ce țara o dezbină?

Mari am fost, pe continent-jumate,
Tracii le aveau aici pe toate,
Ne-am tot micșorat, să fim o cârpă,
Ursul care joacă trist o sârbă.

Într-un veac de jaf și dezbinare,
Ce-a rămas din România Mare?
Tot cu ochii-n praf, către surcele,
Nu mai îndrăznim proiecte grele.

Stăm cu capu-n jos, spre pietricele,
Și nu mai privim înalt, la stele,
Ba, din contră,-n jale și în frică,
Bate vânt de Românie Mică.

Tot vânând ciubucuri derizorii,
Ignorăm premisele ororii
De a fi făcuți bucăți pitice
Și hotarul iarăși să se strice.

La străini le dăm pe gratis totul,
Ba le-ntindem către pumn și botul,
Iar dușmanul, arogant, un ban dă
Și ne-nchide prin telecomandă.

Parcă ne dorim să fim pitici
Care trag mereu la ținte mici,
Vulturi nu suntem, ci, păgubos,
Papagali ce zboară scurt și jos.

Andrei Păunescu, 5-6 februarie 2017

Trădare, prostie și ratare

Ca o curvă ce se spovedește
C-a iubit cinstit pe orice pește,
Așa suntem, de la Burebista:
În trădări ne tot ratarăm pista.

Decebal, Mihai și Tudor, Cuza
Știu că în trădare ne e muza
Ce i-a răsfățat pe Antonescu
Și pe-atâția, pân-la Ceaușescu.

Miorița ne e trista lege
Ce de rău nu vrea să ne dezlege,
Chiar autorul spune, ca nebunul:
Doi sunt ticăloși, cinstit – doar unul.

Cât au cheltuit americanii?
Miliarde, morți, război cu anii,
Ca să-și captureze inamicii,
Netrădați de-ai lor, sub umbra fricii.

Cât încearcă rușii să închidă
Neamuri vechi, sub Moscova putridă?
Nu le pot strivi de tot, înfrânge,
Ăia nu își vând credință, sânge.

Ce pretext, că suntem țară mică!?
Dar elvețienii ce să zică,
Grecii, monegascii și maltezii,
Irlandezii și luxemburghezii?

Lichtenstein și Vatican, Andorra
Nu se-nchiriază-n târg, cu ora,
Iar în vremi mai grele decât toate,
Țin cu dinții de identitate.

Când ai caracter, poți fi o ceată,
Care vine din neant, înceată,
Și imperii își întemeiază
Pe credință și pe muncă, trează.

Lung ni-i drumul de la gând la faptă,
Singuri, noi te declarăm inaptă,
Ce-ți doresc ei ție, Românie?
Mori, între trădare și prostie!

Andrei Păunescu, 5-6 februarie 2017

Europenii au pus botul la Wurst

La puţine zile după stupefianta victorie de la Eurovision 2014 a Femeii cu Barbă, Conchita Wurst (de fapt, un măgădău austriac travestit, Thomas Neuwirth), am visat-o, spre dimineaţă, pe ciudata creatură şi mi-au venit în cap nişte gânduri, cu care m-am trezit râzând. Am tot ezitat să le public, până ce mi-am dat seama că ar fi culmea să am eu reţineri, dacă respectivul gay n-a avut nicio ruşine să-şi pună alt nume de scenă, decât “Scoică + Cârnat” şi să strige lumii că ei, homosexualii, sunt uniţi şi de neînvins. Într-adevăr, sunt uniţi, ca în dansul Băieţilor de la Căpâlna, iar, de învins, îi poate învinge numai boala, dacă fac sex neprotejat. Iată cele trei secvenţe din visul meu:

• Conchita Wurst a declarat presei: „Trebuie să vă mărturisesc că, după ce am aflat că am câştigat Eurovision-ul, mi s-au umplut ochii de lacrimi şi fundul de muştar. Le mulţumesc europenilor că au pus botul la piesa mea.”

• Remus Cernea, parlamentarul român cel mai entuziasmat de acest eveniment, şi-a manifestat intenţia de a o invita în România pe artizda cu pilozităţi faciale, motiv pentru care i s-a adresat telefonic, arătându-şi disponibilitatea de a colabora. A avut loc următorul dialog:
Remus Cernea: Iubite Wurst, vreau să lucrez pentru tine, să fiu mâna ta dreaptă.
Conchita Wurst: Stai pe fundul tău, Remuse, eu tot ce fac, fac pe barba mea.

• Conchita Wurst a fost ales (aleasă) să fie imaginea unei celebre firme multinaţionale. Aţi ghicit, este vorba despre Gillette. Pentru ce produs? Pentru noul aparat de ras. Inghinal. Alte firme importante au pierdut şansa de a colabora cu Wurst: compania producătoare de unguente Ben-Gay (crema care încălzeşte, alină durerea, penetrând profund pielea), Cârnaţii de Pleş-coi (firma se va reorienta, propunându-i un contract Elenei Udrea), Polonezii de Angst (divizia de cârnaţi polonezi, care voia să lanseze noii polonezi austrieci), Durex Dijon (prezervativele cu aromă de muştar) şi, mai ales, HIVurst (produs 3 în 1, care conţine: medicament anti HIV, lubrifiant şi, bonus, o jucărie sexuală la alegere: dildo – 3 mărimi, suzetă cu vibraţie, căluş de lemn mov, cravaşă miniaturală de piele ecologică, hamac cu cârlig sau cătuşe cu blăniţă roz).

Andrei Păunescu, 14 mai 2014 (Articol preluat de pe blogul personal)

Popor primitiv sau primitor? • Colţul globului

  • „Muntenegrenii sunt cunoscuţi ca un popor primitiv.”(translatoare, Antena 3, 28 noiembrie 2013)

Primitor da, primitiv – nu credem. Şi, chiar dacă ar fi aşa, nu ar trebui făcută o astfel de remarcă pe post.

Suntem convinşi că premierul muntenegrean Milo Djukanovic a spus „primitor”, iar tuta noastră a tradus „primitiv”.

  • Şi-a adus un aport ca să aibă un aşa rezultat.” (Angela Gheorghiu, Antena 3, 15 decembrie 2013)

Remarcabila soprană româncă de valoare mondială a început să se cam încurce nu numai la operele în care joacă în ultima vreme (cu stomatologul Mihai Ciortea, cu Ouatul Cezar, după ieşirea din scenă a titularului soţ, Roberto Alagna), ci şi la pleonasmele grave, care se cam lămuresc încă din gimnaziu. La donna e mobile!

  • „Ucraina e o ţară a cărui creativitate…” (Sandra Pralong, Realitatea TV, 29 noiembrie 2013)

Masculinizarea Ucrainei în gura analistei noastre e cauzată, probabil, de tăria bărbătească incredibilă cu care fosta republică unională se ţine legată de Moscova, deşi Vestul o tot îmbie spre Bruxelles.

  • „Pâine şi circ este valabil pentru orice colţ al globului.” (Naţional FM, 3 decembrie 2013)

În principiu, aşa este, constatarea e corectă de mii de ani, dar vrem să vedem şi noi un glob cu colţuri. Dacă are colţuri, nu mai e glob.

  • Repet încă o dată formula.” (Mihai Gâdea, Antena 3, 4 decembrie 2013)

Şi noi repetăm „iarăşi încă o dată din nou” că ăsta e un pleonasm.

  • „Toată lumea revine înapoi.” (TVR 2, 4 decembrie 2013)

Din păcate, sunt puţini cei care „revin înainte” şi foarte rari cei care „înaintează pe loc”. Prea mulţi, însă, stagnează în pleonasme clasicizate.

  • Dar totuşi… era singurul lucru care-l ştiamUniidintre artişti le-a plăcut.” (Tavi Clonda, Antena 2, 6 decembrie 2013)

Dacă televiziunile ne mai torturează, invitându-l pe Tavi Clonda (muzicant şi amorez amator) să vorbească, noi vom răspunde omenos, subliniind cât de prost se exprimă în româneşte acest om atât de agitat de propria admiraţie de sine, încât ne trage în urechi perlă după perlă.

  • Nu iese foc fără fum.” (Radu Buzăianu, „Show time”, Antena 2, 6 decembrie 2013)

Invers, meştere! Nu iese fum fără foc. Deşi, cu Tavi Cloda invitat, ies şi spectatorii din platou, şi telespectatorii din case, încinşi de atâtea fumigene şi gafe de vorbire.

  • „Având în vedere că călătoresc mult.” (Antonia Iacobescu, Sport.ro, 7 decembrie 2013)

Păcat de vocea bună şi de chipul plăcut al cântăreţei. Dacă tăcea, necacofonizată rămânea.

  • Creier n-are alea care pleacă după pu…lă.” (Narcisa lui Nicolae Guţă, Antena 1, preluare la Prima TV, 4 decembrie 2013)

Creier se pare că n-are nici „celelante”, care le critică pe „alea”, vorbind vulgar. Noi le-am propune tuturor să plece fie acasă, fie la şcoală.

  • „Bine v-am regăsit din nou la o nouă emisiune.” (Dorin Cioabă, Kanal D, „Ca la uşa cortului”, preluare la Prima TV, 4 decembrie 2013)

Capetele încoronate cu pleonasme preţioase „se ţine”. Câte unul la fiecare tonă de aur, pusă bine, sub tronul din cort.

  • „Băsescu – un preşedinte dublicitar sau instabil.” (pe ecran, Antena 3, 4 decembrie 2013)

Având în vedere că a avut două mandate şi a fost absolut duplicitar, Traian Băsescu poate sta la originea acestui nou cuvânt, perfect potrivit epocii Băs: „dublicitar”.

  • Mă tare tem că studiile de fezabilitate…” (Moise Guran, TVR 1, 2 decembrie 2013)

Nouă ne foarte pare rău că se aşa vorbeşte pe postul de televiziune nostru naţional.

  • „Unul făcea pe Anastaseisia.” (Radu Banciu, B1TV, 2 decembrie 2013)

Pseudodurul de la B1 TV, vorbind despre cântăreaţa Anastacia, a vrut să spună „Enăsteijia”, dar i s-a împiedicat limba în gură (oare de ce?) şi a ieşit o „hareibabură”.

  • „Noi le-am adus aici că se cerea.” (Antena 3, 3 decembrie 2013)

Farmacista care s-a trezit vorbind a uitat de acordul în număr. Poate există nişte medicamente compensate care le pot rezolva unora ce nu le-a rezolvat nici ciclul primar.

  • „Echipă de ruigbi…Voi trebuie să respectaţi nişte reguli care le inventăm noi acum.” (Mirel Palada, Antena 3, 3 decembrie 2013)

Hai, am înţelege dacă un rugbist ar vorbi atât de prost româneşte, dar, când e vorba despre purtătorul de cuvânt al Guvernului, avem pretenţii. Ce e aia „ruigbi”? Ori românescul „ruibi”, ori englezescul „regbi”. „Ambele două nu merge” împreună! Cum ar suna ca noi să scriem despre Pointa, Aintonescu, foitbal, teinis, haindbal şi poilitică? Plus prepoziţia „pe”, lipsă de la acuzativ.

  • „Sperăm că demegiul să fie cât mai mică.” (Mirel Palada, Antena 3, 3 decembrie 2013)

Purtătorul de cuvânt al Guvernului perseverează sau „perverserează”? S-a gândit la substantivul feminin „stricăciune”, a scos pe gură englezismul „damage” care sună a substantiv masculin, dar acordul l-a făcut, finalmente, tot la feminin. Din patriotism, desigur.

  • Suspendare al managerului.” (Raed Arafat, Antena 3, 3 decembrie 2013)

Măcar domnul doctor Arafat are scuza că serveşte România excelent în sănătate şi mai greşeşte la exprimare, pentru că nu are româna ca limbă maternă. Dar „ceilanţi”?

(Articol preluat de pe blogul personal)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

Sarmala şi porcul la bucată • rămpi de acces • conştiinţa ochilor

  • „Îţi stă sarmala invers.” (Teo Trandafir, Kanal D, 13 decembrie 2013)

Cu „sarmala” ne mai descurcăm, dar ce facem cu „sălăţile de bef”, „crembuştii”, „crastaveţii” şi „piftelele” prăjite în prea mult ulei de „soarea floarelui”?

  • „Carnea de porc se vinde cu 15 lei bucata.” (Antena 1, 14 decembrie 2013)

Cum cerem vânzătorului? O carne, vă rog? Apoi, ce e aia „bucata de porc”? N-am auzit de o asemenea unitate de măsură pe piaţă. Ştiam că porcul se vinde la kilogram, la fel cum apa se vinde la litru. Nu putem spune „vreau o bucată de apă” sau „aş dori o bucată de măsline şi una de icre”. Cum ar fi să stea pe tarabe, la acelaşi preţ, porci de 120 de kile şi godaci de 50? Că doar Antena 1 ne-a spus că sunt la bucată, nu-i aşa?

  • „O fotografie în care apare premierul Ponta şi cancelarul german Merkel.” (Realitatea FM, 28 decembrie 2013) • „Mediul privat şi economia de piaţă nu-ţi aduceprofituri.” (România TV, 7 decembrie 2013)

Se vede treaba că ambele „nu aduce” nici profituri, dar nici cunoaşterea gramaticii elementare, în care scrie că subiectul se scordă în număr cu predicatul. Puneţi mâna pe carte, băieţi, că, altfel, ajungeţi jurnalişti la televiziunile de ştiri şi veţi oferi ştiri despre premierul român şi cancelarul german care „face” şi „drege” tot felul.

  • „Suntem un grup de oameni mai în vârstă pe care ne-ai cucerit.” (Antena 1, 16 decembrie 2013)

Ţinând cont de faptul că dezacordul crâncen a avut loc la emisiunea „Mireasă pentru fiul meu”, propunem o rubrică, în aceeaşi emisiune: „Gramatică pentru tata şi mama meu”.

  • „Am fost la USL cel puţin doisprezece persoane.”(Victor Ponta, Antena 3, 16 decembrie 2013)

Dacă au fost douăsprezece apostoli, de ce să nu fie, la discuţii, „doisprezece” persoane sau chiar „douăzecişidouă” de băieţi, adică „douăzecişidouă” de lideri politici?

  • „Domnule Dinescu, n-aveaţi servici, din ce trăiaţi?”(Dorin Chioţea, Realitatea TV, 21 decembrie 2013)

Ştim că forma greşită „servici” o cam umileşte la popularitate pe cea corectă „serviciu”, dar ziceam şi noi, aşa, nu dădeam cu parul.

  • „Aveţi servici la Tecuci?… Tolstoi, când era războaielecu turcii, a stat la Bucureşti.” (Mircea Dinescu, Realitatea TV, 21 decembrie 2013)

Aflat în dialog cu Dorin Chioţea, poetul Mircea Dinescu s-a luat după mai tânărul său partener de emisiune şi, în loc să-l înveţe el cum e corect pe cel mic, s-a molipsit de forma eronată „servici” şi nu numai atât. Exact ca în bancul cu ciobanul care a adus înapoi, acasă la familie, pe copilul evreu, după ce puştiul fusese trimis un an la stână, să se lepede de accentul evreiesc şi să înveţe româneasca de la ţară. Ciobanul, sunând la sonerie, cu copilul de mână, a fost întrebat cine e şi a răspuns: „Cene să fie, decât ciubanu’ cu cupilu’?”

  • „Declaraţiile preşedintelui Băsescu au aruncat cursul leu-euro în aur.” (RTV, 3 decembrie 2013)

Pentru că e vorba despre domnul Băs+escu, e clar că nu poate fi vorba despre „aur” şi, deci, avem mai multe variante, când interpretăm această greşeală, scrisă pe ecran: declaraţiile preşedintelui au aruncat cursul: 1) în aer, 2) în cur. Aşteptăm răspunsul corect, deşi tindem să alegem, logic, varianta nr. 2.

  • „Acuma poţi da milimetric, după conştiinţa ochilor.”(Prima TV, 5 noiembrie 2013)

Sigur că metaforele „n-are” frontiere, „dar totuşi însă”… Nu ne-ar mira să-i auzim pe fandosiţii noştri din mass-media despre ezoterismul flatulenţei, spiritul colonului ascendent, metafizica mucului, metempsihoza urinei, emoţia fecalei şi intelectul unghiei de la degetul mare (de la picior, evident).

  • „I-a suprins, l-a suprins şi pe premierul Ponta.” (Alecu Racoviceanu, Realitatea FM, 22 decembrie 2013)

Dacă tot s-au pierdut pe drum nişte „r”-uri de la verbul „a surpinde”, ne întrebăm de ce nu s-au pierdut alte „r” uri din frază. Măcar ar fi sunat coerent: „pemierul Victo Ponta”.

  • „Pe soţia premierului a însoţit-o şi Corina Creţu, şi deputatul Tănăsescu.” (Realitatea FM, 23 decembrie 2013)

Dacă ambii „a” însoţit-o, înseamnă că „a” fost toţi pentru una şi una pentru toţi! Ca-n „Cei trei muschetari”. Care înseamnă purtători de „muschetă” (puşcă), nu băieţi cu muşchii tari, fraierilor!

  • „De ce să punem taxe pe stâlpi, pe rămpi de acces.”(Edward Pastia, Realitatea TV, 30 decembrie 2013)

Chiar aşa: dacă se suprataxează „rămpile”, să cerem „tăxi” sporite pentru „supile de găluşti”, „ciorbile de răţi”, „colivile pentru pomene”, „sacoşile de răfii”, dar şi pentru „săpile” de oţel, „lăbile” de scafandru, „cascăzile” artificiale şi, în general, pentru toate „ţăpile” date în economia românească.

  • „Scandal sexual legat de familia Patriciu. De ce se fugautorităţile de anchetă.” (pe ecran, România TV, 21 decembrie 2013)

Nu am înţeles exact ce au vrut să spună cei care au scris asta pe ecran („se fug”). Fiind vorba despre sex, poate au greşit o literă, fiindcă „se fug” nu are sens. Poate ar fi vrut să scrie „T”, dar le-a ieşit „G”. Nimeni nu va şti vreodată să dezlege această enigmă.

  • „Momente de forţă şi de putere.” (Paula Seling, TVR 2, 21 decembrie 2013)

Chiar aşa? Şi forţă, şi putere? Mamă, mamă, ce energii dezlănţuite! Probabil că „forţa şi puterea” au fost „puternice şi viguroase”, „mari şi enorme”, „imense dar uriaşe”, „totuşi însă” „utile şi folositoare”, „simultan şi în acelaşi timp deodată”. Luaţi de-aci pleonasme, dacă ne-aţi provocat.

(Articol preluat de pe blogul personal)

Ditamai piticania • Mari mamuţi • Tăviţă Clonda reîncărcat

  • „Ion Iliescu este ditamai piticania.” (Mihai Trăistariu, Acasă TV, 27 noiembrie 2013)

La o asemenea mare voce, o greşeală pe măsură! Domnul Trăistariu ar trebui să aibă mai multă grijă cu exprimarea sau, dacă nu, să ne spună mai multe despre „piticii uriaşi” şi „micuţii giganţi”.

  • „Timpul alocat senatorilor şi deputaţilor.” (Remus Cernea, B1 TV, 27 noiembrie 2013)

Frumos ligament falic, ieşit direct din gura ecologistului creţ şi cu coadă, care nu doarme noaptea bine, de grija drepturilor şi libertăţilor homosexualilor şi lesbienelor.

  • „La Hollywood, oamenii au mai multă respect de sine.”(Antena 2, 28 noiembrie 2013)

Noi avem oroare de eroare şi „puţină” dispreţ faţă de agramaţi.

  • „Lucruri frumoase cum e turismul şi agricultura.”(Elena Udrea, telefonic, la Realitatea TV, 28 noiembrie 2013)

Sigur că „e frumoase” turismul şi agricultura (turismul – pe centura politicii, agricultura – la Pleşcoi, printre cârnaţii de acasă), când ai avut atâta timp crescătorie de Cocoş şi vânt din pupa de la Uraganul Băs.

  • O familie normală se mai ciondănesc acasă… dar însăcineva nu-i place moaca mea” (Costel Busuioc, Pro TV, 28 noiembrie 2013)

Specialul nostru tenor-zugrav (sau zugrav-tenor – nu s-a stabilit încă) are voce bună, dar nu ştie prea multă gramatică. De aceea, poate crede că, şi dacă  muzica „plac” tuturor şi îi „fac” pe oameni mai buni, „totuşi cu toate astea”, aceştia „se mai cert” „din când în când câteodată”. Dealu-i deal şi valea-i vale, tenoru-i zugrav până moare. Circulă o pildă pe internet: cine amestecă prea mult bere şi vodcă până în clasa a XXII-a, sigur o să amestece ciment şi nisip, după clasa a XXII-a (dacă are norocul să ia bacul, bineînţeles).

  • Forţele de ordine sunt ocupaţi cu ancheta.”(Realitatea TV, 23 noiembrie 2013)

Normal, „pentru căci fiindcă” poliţia „sunt” peste tot, şi în birouri, şi pe străzi, şi în telefoanele noastre.

  • „Am plecat din Israel, din Grecia, nu mai ştiu, în Ucraina, în toată Marea Mediterană, cam vreo câteva luni… Lui Gabi (Cristea) i-ar place unde mi-ar place mie… Ce caut eu la o femeie? Uf! Ce întrebare! Ar trebui să mi-o pun mai des… Asta mi-ar place şi mie…”(Tavi Clonda, Antena 2, 23 noiembrie 2013)

Grea misiune să îl asculţi pe cântăciosul Tavi Clonda, a cărui ultimă piesă (vintage) este televizorista Gabi Cristea. De ce? Pentru că, pe cât de artificial se comportă, pe atât de prost vorbeşte. Ce-avem noi aici? Un careu de gafe, cu Tăviţă-n coadă: 1) Ucraina nu prea are ieşire la Marea Mediterană, decât dacă îşi cumpără o parte din Grecia, Italia, Croaţia, Albania, Cipru sau altă ţară riverană Mediteranei. 2) Suntem intrigaţi că, la pleonasmul „cam vreo”, lipseşte perechea siameză „circa aproximativ”. 3) Perseverenţa cu care Tăviţă foloseşte forma cretinoidă „mi-ar place” ne arată că nu e o greşeală întâmplătare, ci una temeinic fixată în incultura sa. 4) Pune-ţi-o, dragă Tăviţă, cât de des vrei, poate în felul ăsta apari mai puţin la televizor.

  • Să tăiem un porc la propriu.” (Tavi Clonda, Antena 2, 23 noiembrie 2013)

Mai bine tăiaţi porcul la figurat, pârliţi-l abstract, preparaţi-l teoretic şi, neapărat, mâncaţi-l metaforic, la diateza pasivă, dacă se poate.

  • „Eu nu compun ce se cere, ci piese din suflet.” (Tavi Clonda, Antena 2, 23 noiembrie 2013)

Era OK dacă moţatul cântăcios nu ne cânta, imediat, aşa-numitele piese „din suflet”, necomerciale. Ce spun ele? Versuleţe-clişeu, evident în engleză, de ni s-au strepezit dinţii şi ne-a apucat gastrita: „Let-s make love tonight… baby!… its the end of time… oh, ah!… Loving you… Never be together, always in the dark… I will always love you… on my mind… listen to the radio… long time ago… never be apart bla-bla-bla, la-la-la…” („Să facem dragoste la noapte, beibi… e sfârşitul timpului… oh, ah!… iubindu-te… dacă nu suntem niciodată împreună = (nasol) mereu e beznă… o să te iubesc veşnic… eşti în mintea mea… ascultă-mă la radio, fă!… demult… am un singur viciu: să-ţi spun te iubesc”). Curat poeme durabile, ezoterice, moralizatoare, din suflet. Cum ar fi arătat o piesă scrisă din motive de prostituţie artistică, dacă tâmpenia asta cică e din suflet?

  • Vom auzi lucruri bune de la Ministerul Transporturilor, în ciuda iernii grea.” (Lavinia Şandru, Realitatea TV, 24 noiembrie 2013)

Dincolo de ligamentul „vom+a”, care ne-a atras atenţia, am constatat că nici iarna nu mai e ca altădată, când se acorda în caz cu adjectivul (iernii grele).

  • „Avem mari proiecte mamut, am putea spune…” (B1 TV, 26 noiembrie 2013)

Aţi putea spune, sigur că puteţi, dar sună rău, că e pleonasm. Dar mai bine „mari mamuţi”, decât „uriaşi mamuţi” mici şi mijlocii, care se pare că au dispărut de pe la noi, încă din epoca guvernărilor Boc.

  • „Această statistică care pare incredibilă.” (Victoraş Iacob, Sport.ro TV, 26 noiembrie 2013)

Nu că am avea mari pretenţii de la fostul vârf de atac al Stelei, „dar totuşi însă”, unele „cacofonii urâte” se pot evita, chiar dacă eşti fotbalist.

  • „În dosarul Revoluţiei, Adrian Sârbu, Mircea Dinescu şi Dumitru Mazilu vor da detalii despre evenimentele de acum 24 de ore.” (Realitatea TV, 27 noiembrie 2013)

La scara istoriei universale, 24 de ani nu sunt nimic, fac cât 24 de secunde, dar, la televiziunile noastre, suntem siguri că sunt unii vorbitori care cred că revoluţia din 1989 a fost în 2013, adică nu cu 24 de ani, ci cu 24 de ore în urmă.

  • „Voi, bărbaţi chinezi, să vă măritaţi cu femei românece.” (Cătălin Măruţă, Pro TV, 27 noiembrie 2013)

Or fi chinezii mai puţin dotaţi ca românii, dar nici chiar aşa, să se mărite, în loc să se însoare. Ştim că nu mărimea contează, dar nici chiar aşa.

(Articol preluat de pe blogul personal)

Religioşii spoiţi, satanismul rock şi formele fără fond

2014, anul luptei cu fundamentaliştii, spoiţii, prefăcuţii, dogmaticii, ipocriţii, demagogii, veleitarii, semidocţii, impostorii

Un cunoscut, căruia nu i-aş putea spune chiar prieten, se uita strâmb la mine, în timpul sărbătorilor recent încheiate, că ascult rock (chiar heavy metal, brrr!) în „sfffintele zzzile de Crrrăciun, care sssunt ale împăchăăării şi liiiniştii”. Mai mult decât atât, individul zicea că n-ar regreta dacă ar fi interzişi „sataniştii” de la AC/DC şi Judas Priest, pentru că primii şi-ar fi pus groaznicul nume codat de „copii ai dracului” (cică AC/DC ar însemna Anti Christ Devil’s Child – Anti Crist Copilul Diavolului – o speculaţie ieftină, evident), iar ăilalţi pentru că îl ridică în slăvi pe nasolul de Iuda (Iscarioteanul = Iscarioţki în slavă, care adus la Scaraoţchi al nostru), al cărui nume îl poartă. Câtă prostie şi judecată primitivă!

Dacă e să ne jucăm cu iniţialele, putem interpreta şi mutila orice, în orice fel cretinoid vrem (de exemplu, un cuvânt minunat ca DRAGOSTE, îl putem considera, aberant, forma codată a unei presupuse expresii monstruoase ca Dracul Rege Aduce Groază Oroare Suferinţă Teroare Etern şi exemple putem găsi cu nemiluita). După unii încuiaţi la cap, eşti satanist dacă spui într-un cântec că „o să mă ia Dracul”, aşa cum spunea Bon Scott de la AC/DC în mai multe piese, în care recunoştea că a apucat-o pe un drum greşit cu băutura, cu nopţile pierdute şi cu femeile care-l ademenesc şi era sigur că o s-o păţească (a se asculta piese ca „Highway to hell” – „Drumul spre iad”, „Go down” – „Coboară!”, „Shot down in flames” – „Arzi  în flăcări” etc). Ce să spun?! Curat satanism! Dar ia să-i vedem pe autointitulaţii dreptcredincioşi cine sunt şi cum se poartă ei şi înaintaşii lor, care sunt în stare să dea în cap dacă se opune cineva  fundamentalismului lor (pseudo)religios, fie el creştin, musulman, iudaic etc.

Ăştia cred că au contact cu Dumnezeu dacă şi-au cumpărat o Biblie cu foiţă subţire, trasă în piele, sau un Coran cu copertă scumpă. Ăştia sunt împăcaţi cu ei înşişi, ca fiinţe spirituale, dacă îl pomenesc pe Isus de două ori pe an, o dată cu gura plină de jumări şi şorici de porc şi a doua oară cu fălcile mustind a ouă cleioase şi drob de miel. Vă daţi seama că am trecut în mileniul trei, că avem internet atoateştiutor, computere erudite, telefoane inteligente, tablete deştepte, dar astfel de idioţi există în viu? Ăştia nu fac diferenţa dintre ambalaj şi conţinut, ăştia cred că sunt creştini doar fiindcă îşi fac cruce (numai când se uită vecinii la ei) sau musulmani dacă nu bagă în gură porc şi şpriţ (decât când nu se uită vecinii la ei).

Din ei, din aşa-zişii oameni „ca lumea”, se aleg, de obicei, monştrii care, din când în când, ies din cuminţenia aparentă, plină de frustrări şi umilinţă, şi agresează, bat, ucid, mult mai mult decât din rândul rockerilor care se eliberează de energiile negative tocmai ascultând muzică dură.

La o singură întrebare aş vrea să îmi răspundă ăştia: câte victime au făcut şi fac pe lumea noastră chitarele rockerilor şi câte victime fac confruntările fundamentaliştilor religioşi? Este evident că, la concertele de hard şi heavy metal rock şi în cluburile rockerilor, îşi mai sparg unii capul de câteva ori pe an (din proprie iniţiativă, cu bilet plătit şi asumat ca atare) şi mai mor câţiva drogaţi din cauză că muzica nu le-a rezolvat problemele la care, fireşte, societatea nu le-a găsit niciodată soluţii economice sau sociale. Dar este o uriaşă diferenţă între cele câteva zeci sau sute de victime-rockeri cu nişte coaste rupte pe cont propriu şi milioanele de morţi ai războaielor dintre preacucernicii islamişti, bunii creştini, melancolicii mozaici şi alţi manipulaţi ai falsei sau excesivei credinţe militante care, de atâta credinţă, au decimat de-a lungul istoriei rase, popoare, comunităţi, culturi şi continuă să o facă, în numele dreptei credinţe şi al militantismului agresiv.

Ca ăştia sunt mulţi, în fiecare ţară, instituţie, prin multe birouri, hale sau ferme. Unii se cred creştini doar pentru că au fost băgaţi în cristelniţă, pe când ei habar n-aveau pe ce lume sunt, sau doar pentru că-l invocă pe Isus Cristos în minutul 89, când e nevoie de un gol pentru calificare. Nicio grijă, fenomenul nu ţine numai de credinţă! E valabil în orice domeniu, pentru că peste tot avem de-a face cu fundamentaliştii, spoiţii, prefăcuţii, dogmaticii, ipocriţii, demagogii, veleitarii, semidocţii, impostorii, cei care mereu pretind că sunt altceva (mai mult) decât sunt.

Unii se cred oameni de afaceri doar fiindcă au dat o şpagă unde, când, cât şi cui a trebuit, care le-a pornit prosperitatea. Alţii se cred ziarişti doar pentru că sunt angajaţi pe la vreo televiziune sau publicaţie, cu pile sau pentru măiestria de a fi oportunişti, servili, linguşitori, care li se transformă repede în ură şi trădare. Unii cred că sunt erudiţi doar pentru că îi au în jur pe alţii mai proşti şi mai inculţi ca ei. Alţii chiar se cred profesori doar pentru că şi-au tras grade universitare, academice, prin şobolănii de dosar şi practicarea colajului, a furtului şi a „artei” de a da „copy-paste” (copiat şi lipit). Ce să mai vorbim de atâţia care populează lumea politică şi care se cred oameni politici sau oameni de stat doar pentru că au ajuns parlamentari, miniştri, preşedinţi, primari, plătindu-şi scaunul cu bani, oportunism şi servilism.

Dacă ne ducem de râpă cu ţară cu tot, este şi pentru că ăştia toţi nu se uită la fond şi se leagă numai de formă, care le-a devenit blazon şi care ne sufocă. Pentru ăştia, Titu Maiorescu a trăit, a gândit, a scris şi a murit degeaba: ei nu au auzit şi nici nu li s-a-ntâmplat să deducă singuri teoria formelor fără fond. Iar dacă au auzit de aşa ceva, există două variante: dacă sunt proşti, au impresia că nu despre ei e vorba. Dacă sunt deştepţi, se fac că nu-nţeleg că despre ei este vorba.

15 ianuarie 2014, de Ziua Culturii Naţionale – Andrei Păunescu (Articol preluat de pe blogul personal)

Minciuni, prostie si ticalosie in chestiunea Imnului Rapidului

Cata agitatie, in problema Imnului Rapidului, pornita de la nimic. De fapt, pornita de la faptul ca am raspuns la telefon, ca un naiv, acum cateva saptamani, cuiva de la o publicatie sportiva si, din cate imi amintesc, la intrebarea referitoare la Imnul Rapidului, cred ca i-am spus ca nu a existat inca nicio discutie cu nimeni din partea noii conduceri a clubului, dar ca, asa cum e normal, problema trebuie si ea reglementata, ca nu ne-a contactat nimeni si asteptam sa vedem ce va fi.

Nici vorba de vreo actiune a noastra legata de interdictii, procese, bani (100.000 de euro !?) si altele asemenea. Ii invit pe cel care a publicat textul initial pe tema asta si pe urmatorii care au preluat si au scris sau au comentat subiectul sa arate declaratia mea, inregistrarea cu discutia telefonica in care as fi afirmat asa ceva. Aici este vorba ori despre prostie, ori despre ticalosie, dar cred ca este vorba despre amandoua.

Ce ma uluieste este ca se discuta aprins si apasat despre mine, despre poezie, despre tata pe care l-as face sa se rasuceasca in mormant, despre sume, pretentii, justitie, amenintari etc, mi se trimit mesaje, unele foarte dure, se fac referiri si trimiteri la mama, la tata (sa le fie odihna usoara si memoria frumoasa!), vin catre mine semne chiar de la cunoscuti agitati din tara si strainatate, dar se pierde pe drum esentialul: nu ma intreaba nimeni daca e adevarat ce s-a publicat, daca intr-adevar am spus ce mi s-a pus in gura.

Va spun eu acum: totul este o exagerare, o rastalmacire, sunt cuvinte amestecate si scoase in zilele astea, in care presa sportiva nu prea are ce sa scrie, pentru ca nu sunt evenimente sportive.

La noi e posibil sa fii acuzat, anchetat, judecat, condamnat si executat, pentru ca abia apoi sa se constate ca nu ai legatura cu ceea ce ti s-a pus in gura, in carca, in biografie.

Andrei Paunescu, 29 decembrie 2013 (Articol preluat de pe blogul personal)

Carici enorm de mici • Poluaţia UE • Cobori în jos, cotă unică!

  • „Nevastă-sa îşi vinde cearceafurile, ca Ricci să-şi poată cumpăra una.” (Andi Moisescu, Pro TV, 24 octombrie 2013)

Vorbind despre filmul „Hoţii de biciclete”, excelentul om de media care e Andi Moisescu a reuşit o cacofonie rară, obţinând, prin ligament (ca+Ricci), frumosul cuvânt autohton „carici”. Apropo TV… Superb! Aplauze!

  • „Şansele sunt enorm de mici.” (Alice Năstase, B1 TV, 19 noiembrie 2013)

Nu ştim cum de i-a scăpat această gafă excelentei ziariste şi filoloage, dar noi am prins-o din zbor şi-o dăm înapoi la popor, în pace şi onor. În general, ce e enorm nu poate fi mic, la fel cum ce e mic nu poate fi enorm, nu credeţi?

  • „Nu riscă nimic Juve… tot timpul acolo în spate… Oricât ne-ar fi de antipatic Mircea Lucescu, mie nu mi-e antipatic.” (Real Madrid – Juventus Totino, Digi Sport 1 TV, 23 octombrie 2013)

Ce e acolo în spate? Noi ştiam că e în faţă, dar depinde de cum o poartă fiecare. Mai mare atenţie, băieţi, la ligamentele falice (pul+a)! Şi la fel de multă atenţie ar trebui la consecvenţă (ori e antipatic Lucescu, ori nu e) şi la exprimarea părerilor personale inutile, mai ales dacă în cauză e, probabil, cel mai bun antrenor român de azi şi de ieri (Lucescu cică le-ar fi antipatic, dar domnul Nimeni de la microfon ne-a liniştit: lui nu îi e antipatic, deşi alor lui le e?!).

  • Întâmplător, întâmplarea face ca mama tatălui meu să fie italiancă.” (Dan Diaconescu, Realitatea TV, 24 octombrie 2013)

Nea Dane, tare ar fi fost ca întâmplarea să nu fie întâmplătoare, ceea ce a devenit o tradiţie la Dan Diaconescu, direct sau indirect.

  • Afacerile au ajuns pe mâna unor afacerişti, familia Ciocan.” (Silviu Mănăstire, Realitatea TV, 25 octombrie 2013)

Tare informaţia! Nişte afaceri să ajungă pe mâna unor afacerişti? Noi ne obişnuiserăm, în România, ca afacerile să ajungă numai pe mâna politicienilor, primarilor, hoţilor, impostorilor şi a altora ca ei. Ceva trebuie făcut pentru ca asemenea anomalii să nu se mai repete, mai ales când aflăm că la butoane, aici, e familia Ciocan, care poate sparge orice, inclusiv piaţa.

  • „Republica Populară Chineză alătură ONU.” (pe ecran, Realitatea TV, 25 octombrie 2013)

Dacă China dorăştă, poa’ să să alătură undă vrea ea. Şî la carterul Ferăntari.

  • „Nu coboară în jos această cotă unică.” (Realitatea FM, 31 octombrie 2013)

Păi exact asta era problema, nu „să coboare în jos”, ci, doamne fereşte!, „să coboare în sus”, cum se zvoneşte.

  • „Ne ignorează.” (Realitatea TV, 1 noiembrie 2013)

Asta e situaţia. Nu trebuie să te „supăreşti” pentru atâta lucru, păpuşă! Nasol e dacă te ignoră, nu dacă te „ignorează” sau te „ignoreşte”.

  • „Un cutremur mare ar putea urma în perioada următoare.” (Realitatea FM, 3 noiembrie 2013)

Da? Aoleu! Aceeaşi teamă o avem şi noi. Mai bine era dacă urma să se întâmple „în perioada trecută”.

  • „Unii nu pot să plătească încălzirea, alţii nu vreau.”(Nicolae Bacalbaşa, Realitatea FM, 11 noiembrie 2013)

Noi am fi spus „vor”, dar, dacă marele medic, preşedinte al Consiliului Judeţean Galaţi nu vrea, atunci nici alţii nu „vreau”. Frumos este că, în aceeaşi emisiune, o voce feminină a confundat substantivul „ger” cu adverbele „geros” sau „rece” şi a întrebat dacă „Va fi mai ger? Va fi mai ger sau mai cald?”, de parcă substantivele au grad de comparaţie. Unii se pare că sunt mai doctori decât alţii.

  • „Domnule doctor ginecolog Bacalbaşa!” (Traian Igaş, Realitatea FM, 11 noiembrie 2013)

Nu pare nimic în neregulă şi, totuşi, este o mare problemă aici: domnul Bacalbaşa e, într-adevăr, doctor, dar nu e ginecolog, fapt corectat în direct de cel în cauză, care i-a răspuns fostului ministru de Interne.

  • Poluaţia UE a ajuns la 505 milioane locuitori.” (Antena 3, 21 noiembrie 2013)

Nasoală greşeală, scrisă mare, pe ecran. Alăturarea termenului „poluaţie” de abrevierea „UE” duce cu gândul la altceva, cu implicaţii sexuale grave.

  • „Să-l refacem din nou.” (Dan Şova, Antena 3, 21 noiembrie 2013)

Nu e nicio problemă, ne-am obişnuit şi cu refacerea la nesfârşit a desenelor cu autostrăzi româneşti viitoare, şi cu acest pleonasm. Dacă, însă, autostrăzile promise vor apărea, vom ierta orice guvernant pentru orice greşeală gramaticală.

  • „Şi-atunci mi-a venit mie penalizări.” (Look TV, 22 noiembrie 2013)

Mai luaţi şi de la noi o penalizare, pentru grave încălcări ale acordului dintre subiect şi predicat.

  • „Câte bordeie, atâtea obiceie.” (Naţional FM, 19 noiembrie 2013)

Noi ştim că aşa sună zicala, dar daţi-o-ncolo, n-o mai folosiţi atât de des, dacă formularea e incorectă. Pluralul corect e „obiceiuri”, dar, sigur, asta ar schimba rima şi s-ar alege praful de bagajul folcloric-filosofic al unor vorbitori din mass-media.

  • „Piţurcă poate începe cu el din primul minut.”(Naţional FM, 19 noiembrie 2013)

Cum ar fi să înceapă meciul din minutul 12 sau 47?

  • „Limuzina în care se afla el şi soţia sa, Jackie.”(România TV, 22 noiembrie 2013)

Se „afla” amândoi? Zău? Nu cumva se „aflau”, dacă „era” „ambii doi”?

(Articol preluat de pe blogul personal)