Epopee și tragicomedie națională

Somnambuli telecomandați

Suntem niște somnambuli de vată
Cărora traseul li se-arată,
Ca un condamnat ce, tâmp, se duce,
Manevrat, spre propria lui cruce.

Cei ce ne adorm ne pun pe sârmă,
Pe sub harta țării veșnic scurmă,
Și din os să ia ce e al nostru,
Aur, grâne, bani, pământ, colostru.

Le dansăm străinilor la bară,
Ca o biată târfă ordinară,
Care cântă partituri umile
Și se-aprinde numai la fitile.

Inventivi, noi orchestrăm și gale
De măiastre sforării penale,
Iar proiectul românesc de țară
E s-o vindem pe bucăți, afară.

Dumnezeu, naiv, ne ocrotește,
Ba ne mai și suflă-n românește,
La examene, câte-o fițuică,
Dar îl ignorăm, în râs și-n țuică.

Își tot dă motiv să ne salveze,
Mințile să le deschidă treze,
Dar semnalul i-l lăsăm deoparte
Și ne-ntoarcem pe cealaltă parte.

Păpușarul lacom, inuman, dă
Drumul, cinic, la telecomandă,
Iar poporul, în direct, își joacă
Propriul prohod, în ritm de toacă.

Andrei Păunescu, 5-6 februarie 2017