Citate senzaționale din Simona Catrina – cea mai talentată autoare din presa noastră

Despre Simona Catrina (fosta mea colegă de an la facultate și de redacție la revista Tango) pot spune fără ezitare ceva limpede pentru mine: a fost cea mai talentată scriitoare din presa noastră din ultimele decenii. Nu „printre cele mai…” sau „una dintre cele mai…” (cum spunem adesea, laș și comod, cu atâtea precauții, când vorbim despre valori), ci – pentru mine, Andrei Păunescu – cea mai talentată autoare de texte din presa românească de după 1989. Cuvintele mari știu că sunt riscante, pentru că poartă încărcături uriașe pentru cei care le spun și, tocmai de accea, nu mă joc niciodată cu ele.
Și, ca să nu rămân doar la afirmații, vă ofer câteva demonstrații – materie vie de talent concret – nu doar adjective despre Simona Catrina. Am extras fragmentele următoare din doar câteva articole publicate în urmă cu mai mulți ani, pe care sunt mândru să le citez atât studenților mei de la Jurnalism, cât și prietenilor, când ne lăudăm cu ceea ce știm valoros:


• Înainte de a ajunge în patul tău, e în stare de orice lucru bun. După aceea, e în stare de orice lucru rău. E uluitor cum poate un orgasm să transforme un om într-un porc.

• Fetele bune ajung neveste, fetele rele ajung ce vor ele… Fidelitatea te ajută să mori liniștit. Infidelitatea te ajută să trăiești liniștit. Cei care spun că adulterinii sunt stresați nu i-au cunoscut pe cei care s-au chinuit toată viața să fie fideli și, din păcate pentru ei, au reușit.

• Bărbații au același regulament pentru noi și pentru șnițele: dacă le e foame, le mănâncă. Dacă nu, n-au decât să se usuce în frigider. Nu e drept. Și pisica are dreptul să decidă când vrea să fie scărpinată… Eu, ca femeie, nu am dreptul să mă urc în poala nimănui și să torc sincer. Trebuie să aștept să mă ia cineva de ceafă când are chef, să mă cațere în poală, iar eu să mimez că torc.

• Bărbații pot spune: acum nu se poate, iubito, vezi și tu… dar femeia nu are aceleași drepturi, pentru că nu-și poate proba impotența, la o adică. În mod absurd, nu poți demonstra că nu ai chef de sex.

• E simplu să cucerești acei 12, hai 18 centimetri dintr-un bărbat, deși mărimea nu contează. Dar toate protuberanțele din jurul unui penis se lasă foarte greu convinse…

• O femeie frumoasă și proastă e sexi, iar un bărbat frumos și prost e foarte enervant. Pe femeile frumoase și proaste le vor de regulă bărbații urâți și deștepți. Pe bărbații frumoși și proști îi vor femeile bogate și bătrâne. Pe fetele frumoase și deștepte le vor bărbații frumoși și proști, iar pe bărbații frumoși și deștepți îi vrea toată lumea.

• Relațiile nostre cu bărbații sunt ca niște cure de slăbire. Nu contează ce și cât ai reușit, contează cât timp menții isprava. Avem tendința să estimăm că, dacă un tip a ajuns în pat cu noi, restul, felicitările, masa și dansul cresc de la sine, ca lichenii.

• Nu știu ce e mai rău: să stăm să așteptăm la infinit ca bărbații să ne invite undeva (la cafea, la film, în pat) sau să avem dreptul absolut de a face și noi același lucru? Pe de altă parte (…) un bărbat refuzat e un peisaj mai degrabă romantic decât trist. O femeie refuzată e ca o piftie topită, îi scade prețul de la oră la oră.

• În sex nu există planul B. Dacă nu se poate, nu se poate. Gata. Îmbrăcarea și fiecare pleacă pe ușa pe care-a venit.

• În pactul sentimental există veșnic o contabilitate dublă, obscură. Una e prezentată în ochii tuturor, ca o vitrină a relației, cealaltă mucegăiește în pod, ascunsă de judecata colectivă și de ochii prea insistenți.

• Încearcă să-i explici unui zgârcit că defectul lui e poreclit în popor moartea pasiunii. El te va cataloga drept profitoare, interesată ordinară, dacă nu chiar escroacă sentimental.

• Ador contractele prenupțiale. Dacă aș avea vreodată un soț mai înstărit ca mine, jur că i-aș propune chiar eu un contract prenupțial. Pentru ca în ziua în care am să ies din viața lui după divorț, cu aceeași valiză cu care am venit, să știe tâmpitul că l-am iubit cu adevărat.

• Nu există nicăieri în viața asta o relație mai bună decât cea dintre un prost și-un profitor. În dramatismul ei, e perfectă… Totul e etanș, măreț și inept, funcționează fără cusur.

• În adolescență, fetele care acceptau să facă sex aveau cel mai spumos succes de piață. Noi, virginele, care știam că vreo 45 de ani de sex ne-ar cam fi de ajuns, deci nu e musai să începem de la 14 ani, ne uitam ciudoase cum versatele ne suflau băieții… După câțiva ani, roata și-a mișcat spițele către noi, tocilarele: fiindcă erau din ce în ce mai puține virgine în societate și fiindcă băieții se cam apropiau de etatea însurătorii, căutau femei cuminți. Atunci a venit și vremea noastră, când abstinența ne-a fost răsplătită cu 200 de invitați beți și cu o soacră recunoscătoare care ne-a făcut cu ochiul toată nunta.

• Pe bărbați îi ucide să afle că ai avut iubiți virili și pricepuți. Ar fi mult mai încântați să audă că ai iubit nebunește un poet genial cu penis mic decât că n-ai iubit pe nimeni cu adevărat, dar te-ai culcat o dată cu un prost cu penis mare.
(Simona Catrina)

Ei, cei ziceți? Aveți vreun dubiu că am spus adevărul și numai adevărul despre Simona Catrina-Roman?
Aș mai spune că e mare păcat că Simona Catrina nu și-a propus să scrie mai multă literatură, mai multe cărți, dar sunt sigur că ea știa cel mai bine unde, cum și cât să scrie, ca să își păstreze calitatea. Umor, adevăr, amărăciune, haz, autoironie, onestitate, asprime, farmec, idei, cultură, poezie, claritate, dramă, spirit critic, polemic și pamfletar și câte altele țâșneau, realmente, din frazele ei.
Cei care nu au citit-o să se grăbească să îi lectureze paginile de carte și articolele (din Tabu, Tango, Playboy, ziarul Național și altele) și abia atunci își vor da seama cu cine au fost (am fost) contemporani: o scriitoare extraordinară, care a murit mult prea devreme, la 49 de ani.

Andrei Păunescu